1. [MDA2] farij sm [At: ALEXANDRIA, 49/19 / Pl: ~i / E: vsl фарижъ] (Înv) Cal frumos, de rasă.
2. [DER] farij (-ji), s. m. – Armăsar, bidiviu. Sl. farižŭ (Berneker 279; Conev 57; DAR). Împrumut lit., fără circulație reală.
3. [DLRLV] FARIJ s. m. (ȚR) Cal frumos, de lux. B: Și scoaseră un farej alb cu șauo de mult preț. A 1717, 38r. Edropul este în mare(a) cași farijul [scris greșit: fareolul], și este foarte frumos. FIZIOLOG (1777); cf. A 1734, 22r. // A: Și scoaseră un faraj cu șeua de mult preți. A 1717, 14v. Variante: faraj (A 1717, 14v), farej (A 1717, 38r). Etimologie: sl. farižĭ. Cf. a t, p a r i p.
4. [DAR] farij, farigi, s.m. (înv.) cal frumos, cal de lux.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL