1. [DEX '09] FANTASMAGORIE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie.
2. [MDA2] fantasmagorie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 54 / Pl: ~ii / E: fr fantasmagorie] 1 (Înv) Producere în întuneric de imagini luminoase care generează iluzii optice. 2 Vedenie. 3 Succesiune de idei, teorii etc. lipsite de suport real. 4 (Nob) Succesiune de extravaganțe sau de bizarerii. 5 Aberație (4).
3. [DEXI] fantasmagoríe s.f. 1 Imagine vizuală fantastică, neverosimilă, produsă de o minte tulburată, de un coșmar etc. Întrevedeam într-o sălbatică fantasmagorie capul vînăt al acelui amic nenorocit (EMIN.). Toată noaptea am visat niște năzdrăvănii și fantasmagorii de cele mai curioase (HASD.). ◊ Loc.adj. De fantasmagorie = fantasmagoric. Într-un castel pe jumătate dărîmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... (EMIN.). ♦ ext. Situație, priveliște ireală, fantastică; vedenie. 2 Totalitatea efectelor artistice obținute prin mijloace extraordinare, înșelătoare. 3 Afirmație, idee, teorie, manifestare etc. lipsită de o bază reală; aberație, elucubrație. Cestiunile de viață ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizațiuni (EMIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. fantasmagorie; cf. gr. φάντασμα „apariție, fantomă”, άγορεύω „a vorbi în public”.
4. [CADE] *FANTASMAGORIE sf. 1 Arta de a face să apară, într’o cameră întunecoasă, imagini luminoase care, asemenea unor fantome, par a se apropia de spectator devenind din ce în ce mai mari cu cît înaintează ¶ 2 Spectacol unde se arată aceste imagini, unde se face să apară aceste pretinse fantome: îți insuflă un soiu de groază ce mărește efectul acelei fantasmagorii ALECS. ¶ 3 Fig. În literatură și în arte, abuzul efectelor produse prin întrebuințarea supranaturalului sau prin combinațiuni extraordinare: fantasmagoriile acestor romane pline de intrigi palpitante, de morți cari înviază VLAH. [fr.].
5. [DLRLC] FANTASMAGORIE, fantasmagorii, s. f. 1. Succesiune de idei sau teorii bizare, lipsite de bază reală, neserioase; aberație, elucubrație. Te rog să nu crezi nimic din toate aceste vorbe și fantasmagorii. SADOVEANU, Z. C. 14. Le impută că vor să-i îmbolnăvească feciorul, umplîndu-i mintea fragedă cu fantasmagorii popești. REBREANU, P. S. 36. Fiecare pasaj e valabil și ca pictură și ca gest prin care natura justifică fantasmagoria din capul copilei. IBRĂILEANU, S. 6. 2. Succesiune de senzații vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; priveliște ireală, fantastică; vedenie, nălucire. Mi se părea, în fantasmagoria dintre vis și aievea, că [Bistrița] mă tîrăște, cu mal cu tot, pe tot cursul ei la vale. HOGAȘ, M. N. 62. Umblînd și făcînd toate mișcările acestea, mi se făcea că visam sau că vedeam împrejuru-mi o fantasmagorie. BOLINTINEANU, O. 381. Mi se părea că biserica se învîrtește cu mine... Nu știu cît ținu astă fantasmagorie. NEGRUZZI, S. I 54.
6. [DLRM] FANTASMAGORIE, fantasmagoriI, s. f. 1. Succesiune de idei sau de teorii bizare, neserioase, lipsite de bază reală; aberație, elucubrație. 2. Succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; priveliște ireală, fantastica; vedenie, nălucire. – Fr. fantasmagorie (< gr.).
7. [DN] FANTASMAGORIE s.f. 1. Succesiune de imagini vizuale neverosimile, proprii unei imaginații tulburi; priveliște ireală, fantastică; vedenie. 2. Efecte artistice obținute prin mijloace extraordinare, înșelătoare. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. [Gen. -iei. / < fr. fantasmagorie, cf. gr. phantasma – fantasmă, agoreuein – a vorbi].
8. [MDN '00] FANTASMAGORIE s. f. 1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; vedenie. 2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înșelătoare. ◊ idee bizară; aberație, elucubrație. (< fr. fantasmagorie)
9. [Șăineanu, ed. VI] fantasmagorie f. 1. spectacol ce consistă a face s’apară la întuneric figuri cari parcă s’apropie sau se depărtează; 2. fig. efect produs prin mijloace amăgitoare.
10. [Scriban] *fantazmagoríe f. (vgr. phántasma, fantazmă, și agorá, pĭață, după alegorie). Arta de a face să apară fantazmele, pin ajutoru iluziunilor optice, într’o sală obscură. Fig. Abuz de efecte produse pin mijloace supranaturale saŭ extraordinare în literatură saŭ în artă.
11. [DOOM 3] fantasmagorie s. f., art. fantasmagoria, g.-d. art. fantasmagoriei; pl. fantasmagorii, art. fantasmagoriile (desp. -ri-i-)
12. [DOOM 2] fantasmagorie s. f., art. fantasmagoria, g.-d. art. fantasmagoriei; pl. fantasmagorii, art. fantasmagoriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL