1. [DEX '09] FANATISM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme.
2. [MDA2] fanatism sn [At: NEGRUZZI, S. I, 255 / Pl: ~e / E: fr fanatisme] Atașament pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora.
3. [CADE] *FANATISM sbst. 1 ⛪ Rătăcire care face pe om să creadă că are vedenii în materie religioasă, că e inspirat de divinitate ¶ 2 Zel prea exagerat pentru o religiune ¶ 3 Patimă exagerată, zel fără margini pentru un partid, pentru o părere, pentru o persoană, etc. [fr.].
4. [DEX '98] FANATISM s. n. Atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora. – Din fr. fanatisme.
5. [DLRLC] FANATISM s. n. Atașament pătimaș pentru o convingere, de obicei religioasă, unit cu o totală intoleranță față de convingerile altora. Sînt multe piedice [în perfecționarea limbii literare], fanatismul bătrînilor, deprinderea, pedantismul, cărțile bisericești ș.c.l. NEGRUZZI, S. I 255.
6. [DLRM] FANATISM s. n. Atașament pătimaș pentru o convingere, unit cu o totală intoleranță față de convingerile altora. – Fr. fanatisme.
7. [DN] FANATISM s.n. Zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ♦ Devotament pătimaș, temerar pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. [< fr. fanatisme].
8. [MDN '00] FANATISM s. n. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ◊ devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. (< fr. fanatisme)
9. [Șăineanu, ed. VI] fanatism n. 1. zel excesiv pentru ale religiunii; 2. aderare îndărătnică și violentă.
10. [Scriban] *fanatízm n. (d. fanatic). Zel exagerat în religiune, în politică orĭ într’o opiniune oare-care.
11. [DOOM 3] fanatism s. n., pl. fanatisme
12. [DOOM 2] fanatism s. n., pl. fanatisme
13. [IVO-III] fanatism.
14. [D.Religios] fanatism s. n. Zel excesiv pentru o religie sau o doctrină; atașament pătimaș față de de o convingere sau idee, unit cu o totală intoleranță față de convingerile altora, mergând până la comiterea de crime. – Din fr. fanatisme.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL