1. [DEX '09] FANARIOTISM s. n. (Rar) Dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ♦ Fig. Ipocrizie, fățărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ism.
2. [MDA2] fanariotism sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 180 / P: ~ri-o~ / Pl: ~e / E: fanariot + -ism] 1 Sistemul de stăpânire al domnitorilor fanarioți. 2 (Fig) Ipocrizie.
3. [CADE] *FANARIOTISM sbst. 1 Caracterul unui Fanariot ¶ 2 Fig. Fățărnicie, șiretenie ¶ 3 Sistemul de stăpînire al Domnilor Fanarioți.
4. [MDN '00] FANARIOTISM s. n. dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ◊ (fig.) ipocrizie, fățărnicie. (< fanariot + -ism)
5. [Șăineanu, ed. VI] fanariotism n. 1. sistema de stăpânire a Domnilor fanarioți: epoca fanariotă începe în Muntenia dela Nic. Mavrocordat (1716) și ține până la Al. Șuțu (1821), iar în Moldova cu Nic. Mavrocordat (1711) până la Ioan Sturdza (1821); 2. caracterul fanariotului.
6. [Scriban] *fanariotízm n. Caracterul Fanarioților.
7. [DOOM 3] fanariotism (rar) (desp. -ri-o-) s. n.
8. [DOOM 2] fanariotism (rar) (-ri-o-) s. n.
9. [DE] FANARIOTÍSM (< fanariot) s. n. Termen folosit în publicistica sociologică interbelică pentru a desemna acele suprastructuri de guvernare „delegate”, puse în funcțiune de către pături de funcționari și politicieni recrutați pe baza loialității și a dependenței totale față de voința și interesele unei autorități centrale situate într-o metropolă străină (imperială sau capitalistă); regim degradant al unei puteri locale care renunță la atributul suveranității pentru a căpăta, în schimb, protecția unei puteri străine și a se bucura de „favorul centrului”; administrație în care funcțiile se confundă cu beneficiile și poziția publică cu privilegiul personal sau de grup; atitudine de totală desconsiderare a obligațiilor publice și a oricăror preocupări pentru organizarea rațională a muncii, a proprietății și a pieții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL