1. [MDA2] falisc sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: lat phalisc(um metrum)] Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb.
2. [DEXI] falísc2, -ă s.m., adj. 1 s.m. (la pl. ) Populație de origine indo-europeană care s-a stabilit în Italia; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. 2 adj. Care aparține faliscilor, care se referă la falisci. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană de tip latin, cu influențe etrusce și osco-umbrice, din centrul Italiei, vorbită de falisci. • / <it. falisco, lat. faliscus, -a, -um; cf. lat. Falisci, triburi din Etruria, care trăiau alături de latini, osci și umbrieni.
3. [DEXI] falísc1 s.n. (vers.) Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. • pl. -uri. / <lat. falisc[um metrum]; cf. nm. pr. Gratius Faliscus, poet latin.
4. [DN] FALISC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
5. [MDN '00] FALISC s. n. picior de vers antic din trei dactili și un iamb. (< it. falisco, lat. faliscum)
6. [DMLR] falisc, -ă adj., pl. falisci, -ce
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL