1. [DEX '09] FALBALA, falbalale, s. f. (Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala.
2. [MDA2] falbala sf [At: NEGRUZZI, S. I, 300 / V: farb~, ~ara, ferbere / Pl: ~le / E: fr falbala] 1 (La îmbrăcăminte) Volan. 2 (Lpl) Zorzoane.
3. [CADE] †FALBALA (pl. -alale) sf. 👕 Fășie largă de stofă plisată ce împodobește de jur împrejur partea de jos a unei rochii: în loc de rochii cu falbalale, va avea un peștiman NEGR.; printre rochiile de mătăsării înflorate, printre falbalale, mangeturi și volane ODOB. [ngr. sau rus. < fr.].
4. [DLRLC] FALBALA, falbalale, s. f. (Învechit, mai ales la pl.) Găteală, podoabă a unei rochii; volan. Soarta pălăriilor, a rochiilor și a falbalalelor de «ultima modă», care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44. Printre rochiile de mătăsării înflorate, printre falbalale... zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 384.
5. [DLRM] FALBALA, falbalale, s. f. (Înv.) Podoabă a unei rochii; volan. – Fr. falbala.
6. [Șăineanu, ed. VI] falbalà (farbara) f. garnitură la rochi, compusă din fășii de stofă tivite și adunate în crețuri. [Fr. FALBALA printr’un intermediar rusesc].
7. [Scriban] falbalá f. (rus. falbalá, fr. falbala, it. falpalá, germ. falbel, d. engl. furbelow, din fur, blană și below, jos). Sec. 19. Volan mare (saŭ volan în general) la rochiĭ. – Și farbalá, farbará, falbará. Azĭ în Tut. harbará. Și vapél (Munt.) n., pl. urĭ (d. germ.)
8. [MDA2] falbara sf vz falbala
9. [MDA2] farbala sf vz falbala
10. [MDA2] farbara sf vz falbala
11. [MDA2] ferbere sf vz falbala
12. [CADE] ❍HALBARA, HALBĂRA (pl. -rale) sf. Mold. (pamf.) (ȘEZ.) 👕 = FALBALA.
13. [Șăineanu, ed. VI] farbarà f. V. falbalà.
14. [Scriban] farbalá, farbará, V. falbala.
15. [DOOM 3] falbala (înv.) s. f., art. falbalaua, g.-d. art. falbalalei; pl. falbalale
16. [DOOM 2] falbala (înv.) s. f., art. falbalaua, g.-d. art. falbalalei; pl. falbalale, art. falbalalele
17. [DER] falbala (falbalale), s. f. – Fîșie lată de stofă etc. care împodobea partea de jos a unei rochii. Fr., it. falbala (REW 3173), direct și, în parte, prin intermediul pol., rus. falbala (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), și din ngr. φαλμπαλᾶς.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL