1. [DEX '09] FACONDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.
2. [MDA2] facondă sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr faconde cf lat facundia] (Frm) Elocință.
3. [DN] FACONDĂ s.f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; limbuție, vorbărie. [< fr. faconde, cf. lat. facundia].
4. [MDN '00] FACONDĂ s. f. ușurință de a vorbi; limbuție, volubilitate. (< fr. faconde)
5. [DCR2] facondă s. f. (franțuzism) Ușurință de a vorbi ◊ „O facondă jurnalistică îi aduce în pagină tot felul de observații ocazionale despre scriitori, ceea ce face ca multe din articolele sale să semene cu niște reportaje superioare.” R.lit.14 II 85 p. 9 (din fr. faconde; DN3, DEX-S)
6. [DOOM 3] +facondă (livr.) s. f., g.-d. art. facondei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL