1. [DEX '09] FACHIR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir.
2. [MDA2] fachir sm [At: HOGAȘ, M. N. 235 / S și: (înv) fakir / Pl: ~i / E: fr fachir] 1 Ascet musulman sau hindus care urmărește dezvoltarea puterilor spiritului prin supunerea trupului la acte dureroase de penitență sau chinuri. 2 Persoană care face lucruri extraordinare (hipnoză, prestidigitație etc.) în public. 3 (Pex) Scamator.
3. [CADE] *FACHIR = FAKIR.
4. [DEX '98] FACHIR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet musulman ori hindus (care practică exercițiile yoga); (sens curent) prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de circ (originar din India). – Din fr. fakir.
5. [DLRLC] FACHIR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet cerșitor din India, care se dă drept făcător de minuni. O stîncă imensă, plină de mii de colți ascuțiți, ca un pat de tortură al unui fachir gigantic, se află așternută în albia Oltului. BOGZA, C. O. 336. Așa cum s-ar petrece cu o sămînță, adormită și închisă, pe care un fachir ar pune-o în palmă... și ar face-o (în cîteva minute) să germineze. GALACTION, O. I 175. Vreascurile trosneau subt pașii mei îndeajuns ca să trezească din autosugestie și pe un fachir indian. HOGAȘ, M. N. 235.
6. [DLRM] FACHIR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet din India; (sens curent) prestidigitator, scamator etc. (din India). – Fr. fakir.
7. [DN] FACHIR s.m. Călugăr sau ascet cerșetor din India. ♦ Scamator. [< fr. fakir, cf. ar. faqir – sărac].
8. [MDN '00] FACHIR s. m. ascet cerșetor din India. ◊ prestidigitator, iluzionist. (< fr. fakir)
9. [Scriban] *fachír m. (fr. faquir, d. ar. fakir, sărac). Ascet musulman din India. – Fachiriĭ trăĭesc din pomană, nu muncesc, n’aŭ casă, și n’aŭ ca îmbrăcăminte de cît o zdreanță de stofă cu care se încing. – Odinioară facîr (turc. fakyr, sărăcie, fakir, fachir).
10. [DEX-școlar] FACHIR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet musulman sau hindus care trăiește din mila semenilor și se expune public unor suferințe fizice sau privațiuni; (sens curent) hipnotizator, iluzionist, prestidigitator, îmblânzitor de animale (șerpi). – Din fr. fakir < ar. faqîr „sărac”.
11. [Șăineanu, ed. VI] fakir m. un fel de pustnic penitent la Indieni.
12. [DOOM 3] fachir s. m., pl. fachiri
13. [DOOM 2] fachir s. m., pl. fachiri
14. [MDO] fachir
15. [IVO-III] fachir.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL