1. [Șăineanu, ed. VI] Fronda f. numele răsboiului civil în timpul minorității lui Ludovic XIV (1648-1653) între Mazarin, nobilimea și parlamentul.
2. [DEX '09] FRONDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.
3. [MDA2] frondă1 sf [At: DA ms / Pl: ~de / E: fr fronde] 1 (Ist) Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. 2 (Fig) Revoltă a unui grup social contra autorităților. 3 (Fig) Opoziție.
4. [MDA2] frondă2 sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr fronde] (Bot) 1 Organ vegetal de forma unei frunze. 2 Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele.
5. [DEX '98] FRONDĂ, fronde, s. f. Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.
6. [DLRLC] FRONDĂ, fronde, s. f. 1. Mișcare de revoltă a nobililor francezi din secolul al XVII-lea împotriva absolutismului regal. 2. Fig. Opoziție neprincipială, cu caracter de persiflare, pornită din motive personale.
7. [DN] FRONDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].
8. [MDN '00] FRONDĂ s. f. 1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele. 4. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. (< fr. fronde)
9. [DOOM 3] frondă s. f., g.-d. art. frondei; pl. fronde
10. [DOOM 2] frondă s. f., g.-d. art. frondei; pl. fronde
11. [DE] FRONDA, nume dat revoltelor din Franța dintre 1648 și 1653, în timpul minoratului regelui Ludovic XIV, izbucnite ca urmare a politicii de întărire a absolutismului și a fiscalității excesive practicate de cardinalul Mazarin. A avut două faze: F. parlamentară (1648-1649) și F. prinților (1650-1653).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL