1. [Șăineanu, ed. VI] Filaret m. îmvățat episcop al Râmnicului (1780-1792) și mitropolit al Ungro-Vlahiei (1792-1794); traducător de cărți religioase.
2. [Șăineanu, ed. VI] Filaret n. numele unui deal și câmp în București, care jucă un rol în revoluțiunea dela 1848 (V. Câmp). Aci se ridică în 1906 Expozițiunea generală română.
3. [Șăineanu, ed. VI] Câmpul Filaretului n. (în București), unde fu aclamată Constituțiunea din 15 Iunie 1848.
4. [DE] FILARET (1742-1794), cărturar român. Episcop de Râmnic (1780-1792) și mitropolit al Țării Românești (1792-1793). A continuat opera de traducere și de tipărire a Mineilor, începută de episcopul Chesarie.
5. [Onomastic] FILARET gr. φιλάρετος „virtuos” l. Cîmpul, -; cițiva prelați; Filariotis mitr. munt., 1761 (Cat tc) 2. Finareta f. (Vaslui); (TC I 9) 3. Fînareta f., act.
6. [MEO] Filaret O raritate în inventarul de prenume folosite astăzi, Filarét corespunde gr. Philáretos, fem. Philaréte, necunoscut în epoca clasică și pus în circulație de onomastica creștină. Inițial un compus din phil- (element foarte frecvent în onomastica grecilor, Filimon, Filip, Filomela, Filoteia etc. și cunoscut vorbitorilor limbii române ca element de compunere savantă – filo- „prieten, iubitor”) și areté „virtute”, Philáretos avea o semnificație foarte potrivită pentru a simboliza ideea „virtuții creștine”. Atestat destul de tîrziu la noi, în sec. 18, numele avea o circulație foarte redusă și era întîlnit mai ales în mediile ecleziastice sau de influență neogrecească. Cunoscut astăzi și ca nume de familie, Filaret are corespondentele fem. Filareta și Finareta (forma se întîlnește în Moldova). ☐ Bg., rus. Filaret.
7. [DE] BARBU, Filaret (1903-1984, n. Lugoj), compozitor și dirijor român de cor. Operete („Ana Lugojana”, „Tîrgul de fete”), muzică corală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL