1. [DEX '09] FAUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).
2. [DEX '09] FAUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri.
3. [DEX '09] FAURMAUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec.
4. [MDA2] fauor sm vz faur2
5. [MDA2] faur1 sm [At: SBIERA, F. S. 216 / Pl: ~i / E: drr făurar1] (Pop) Februarie.
6. [MDA2] faur2 sm [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. I, 254 / V: (reg) ~uor / Pl: ~i / E: lat faber, -bri] 1 (Înv) Fierar (1). 2 (Îvp; îe) A cumpăra cărbuni de la ~ A cumpăra scump marfa (la mâna a doua). 3 (În basme; îs) ~ul pământului Fierar cu puteri supranaturale, care facea obiecte vrăjite. 4 Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie Si: (Trs) purecul-dracului (Elater segetum).
7. [MDA2] faurmaur sm [At: DL / P: fa-ur-ma-ur / S și: faur-maur / Pl: ~i / E: nct] (Pop) Meștergrindă.
8. [DEXI] fáur2 s.m. 1 (înv.) Fierar (1). ◊ expr. A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mîna a doua). A se învăța ca faurul cu scînteile v. învăța. 2 (în basme) Faurul pămîntului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite. 3 (entom.) Gîndac lungăreț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). • pl -i. / lat. fabrum.
9. [CADE] FAUR2 sm. Februarie [refăcut din făurar2].
10. [CADE] †FAUR1 sm. 1 Fierar, covaciu: se miră cum ~ul ... toată ziua țupănește cu ciocanul în făuria lui ȚICH.; spuse că este calfă de ~ și ar vrea să-și capete de lucru RET. ¶ 2 Bucov. 🐙 Gîndăcel lungăreț și subțire, cu scutul gîtului în forma unei potcoave de cal (🖼 2054) (Elater segetum) [lat. fabrum].
11. [DEX '98] FAUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – Lat. faber, -bri.
12. [DLRLC] FAUR1 s. m. (Regional și poetic) Februarie, făurar2. Cruntul muget e viscolul din faur. COȘBUC, P. II 185. – Pronunțat: fa-ur.
13. [DLRLC] FAUR2, fauri, s. m. (Regional și arhaizant) Fierar. Faurul să meșteșugească o criță moale. SADOVEANU, N. F. 77. Deci să poruncești domnia-ta faurilor să bată degrabă o sută douăzeci de potcoave. id. F. J. 426. Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pămînt, era și năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 220. ◊ (Poetic) Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. – Pronunțat: fa-ur.
14. [DLRLC] FAUR-MAUR s. n.[1] Meșter-grindă.
15. [DLRM] FAUR1 s. m. Numele popular al lunii februarie. – Din făurar1.
16. [DLRM] FAUR2, fauri, s. m. (Înv. și arh.) Fierar. – Lat. faber, -bri.
17. [Șăineanu, ed. VI] Faur m. V. Făurar.
18. [Șăineanu, ed. VI] faur m. 1. meșter fierar: timp, al lumii faur AL. 2. fig. plăsmuitor: faur de cârciocuri AL. [Lat. FABRUM]. ║ a. meșter: să prindeți o coțofană faură ISP.
19. [Scriban] 2) Fáur m. V. Februariŭ.
20. [Scriban] 1) fáur m. (lat. faber, it. fabbro, pv. faure, fr. fèvre, vsp. fabro. V. fabrică. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar făurár (după ferar).
21. [Scriban] *Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).
22. [DOOM 3] !faur1 (februarie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui faur (luna ~)
23. [DOOM 3] faur2 (fierar; gândac) s. m., pl. fauri
24. [DOOM 3] faurmaur (pop.) (desp. fa-ur-ma-ur) s. m.
25. [DOOM 2] faur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fauri
26. [DOOM 2] faur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui faur
27. [DOOM 2] faurmaur (pop.) (fa-ur-ma-ur) s. m.
28. [DER] faur (fauri), s. m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s. m. (fierar); făurăreasă, s. f. (nevastă de fierar); făurărie, s. f. (fierărie); făurărit, s. n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s. f. (forjă); făuriște, s. f. (forjă); făuriță, s. f. (nevastă de fierar).
29. [DE] FAURÉ [foré], Gabriel (1845-1924), compozitor francez. Elev al lui Saint-Saëns. Creație hotărâtoare pentru evoluția muzicii franceze, de la C. Franck la Debussy și la muzica nouă. Pedagog (printre elevii săi: G. Enescu, M. Ravel). Opere („Penelopa”, „Prometeu”), muzică de scenă, vocal-simfonică („Requiem”), de cameră lucrări instrumentale și vocale.
30. [DE] FAURE [fɔ:r], Élie (1873-1937), istoric de artă și eseist francez. Lucrări de sinteză („Istoria artei”, „Spiritul formelor”).
31. [DRAM 2021] fáur, fauri, s.m. (înv.) Fierar, potcovar, lăcătuș: „Vin tri fauri și o-ntreabă...” (Bilțiu, 2015: 116). ■ (top.) Vârful Faurului, deal în Slătioara (Vișovan, 2005). ■ (onom.) Faur, nume de familie în jud. Maram. – Lat. faber, fabrum „lucrător, meșter” (Scriban, DEX, MDA).
32. [DRAM 2015] faur, fauri, s.m. – (înv.) Fierar, potcovar, lăcătuș. ♦ (top.) Vârful faurului, deal în Slătioara (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Faur, nume de familie (290 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. faber, fabrum „lucrător, meșter” (Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL