1. [DEX '09] FAETON, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton.
2. [MDA2] faeton sn [At: ALECSANDRI, T. 1229 / P: ~fa~e~ / V: fait~ / Pl: ~oane / E: fr phaéton] 1 Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2 Automobil asemănător faetonului (1). 3 Șaretă. 4 (Mun; înv) Cotigă (1) pe două roți, pe arcuri (utilizată mai ales de lăptari).
3. [CADE] *FAETON (pl. -oane) sn. Trăsură elegantă deschisă (de diferite forme), caleașcă înaltă și ușoară, pe patru roate: Pe malurile Senei, în ~ de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit EMIN. [fr.].
4. [DLRLC] FAETON, faetoane, s. n. 1. Trăsură cu patru roți, cu capotă pentru scaunul din față. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61. Veți avea bunătate a pune asemenea la dispoziția vărului faetonul cel albastru. ALECSANDRI, T. 1229. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Munt.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. Intrau lăptarii în oraș, în faetoane sîrbești trase de cai mici cu trapul mărunt și repede. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. – Variantă: (regional) faiton (SADOVEANU, A. L. 183) s. n.
5. [DLRM] FAETON, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Reg.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. – Fr. phaéton.
6. [DN] FAETON s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton].
7. [MDN '00] FAETON2 s. m. pasăre palmipedă din mările tropicale, mare, cu cioc ascuțit și coadă lungă. (< fr. phaéton)
8. [MDN '00] FAETON1 s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ◊ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton)
9. [Șăineanu, ed. VI] faeton n. trăsură înaltă și ușoară pe patru roate: în faeton de gală EM. [V. Phaeton].
10. [Scriban] *faetón n., pl. oane (fr. phaéton, după numele mitologiculuĭ Faeton, care a obținut de la tatăl săŭ, Soarele, să conducă o dată caru luminos, cu care întîmplare caiĭ aŭ luat vînt, și el s’a prăpădit). Un fel de trăsură boĭerească înaltă cu patru locurĭ. Sec. 19. Est. (faiton, după rus. faetón, turc. faiton). Trăsură publică, droșcă, birjă. Azĭ. Munt. (faiton). Brișcă cu doŭă roate întrebuințată de lăptariĭ din Bucureștĭ la dus lapte la cliențĭ.
11. [MDA2] faiton sn vz faeton
12. [DLRLC] FAITON s. n. v. faeton.
13. [Șăineanu, ed. VI] Phaeton m. Mit. fiul lui Apollon care, vrând a mâna carul Soarelui, nu fu în stare să înfrâne caii cei focoși și fu trăsnit de Joie, ca nu cumva să înflăcăreze pământul.
14. [Scriban] faitón, V. faeton.
15. [DOOM 3] !Faeton/(gr.) Phaeton (conducător mitologic al unui car) [ph pron. f] s. propriu m.
16. [DOOM 3] +faeton1 (pasăre) s. m., pl. faetoni
17. [DOOM 3] faeton2 (șaretă) s. n., pl. faetoane
18. [DOOM 2] Faeton/(gr.) Phaeton (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.
19. [DOOM 2] faeton (vehicul) (fa-e-) s. n., pl. faetoane
20. [MDO] faeton, pl. faetoane
21. [DOOM 3] Phaeton v. Faeton
22. [DER] faeton (faetoane), s. n. – Trăsură descoperită. – Var. faiton. Mr. paitone. Fr. phaéton. În mr., din it. faeton.
23. [DE] FAETON (PHAETHON) (în mitologia greacă), fiul lui Helios (zeul Soarelui). A cerut tatălui său carul cu foc, dar, nefiind în stare să țină în frâu armăsarii înaripați, era gata să pârjolească întreg Pământul. Pentru a evita acest lucru, Zeus l-a trăznit și F. s-a prăvălit în râul Eridan.
24. [Mitologic] Faeton(te) = Phaëthon.
25. [Mitologic] Phaëthon, fiul lui Helios și al nereidei Clymene (după o altă versiune, al lui Cephalus și al zeiței Eos). Tînărul Phaëthon a cerut părintelui său să-i dăruiască pentru o zi carul cu armăsarii înaripați în care zeul Soarelui obișnuia să traverseze bolta cerească. Înduplecat de rugăciunile lui, Helios se învoiește. Cu toate recomandările primite, Phaëthon nu e în stare să țină piept iureșului cailor, care zboară la înălțimi amețitoare. El părăsește drumul indicat și, fiind cît pe ce să dea foc cerului și pămîntului, este lovit de Zeus cu fulgerul său și precipitat în apele Eridanului. Acolo-și află moartea preacutezătorul și necugetatul tînăr, jelit îndelung de către surorile sale (v. și Heliades).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL