1. [MDA2] ezofag sn vz esofag
2. [CADE] * EZOFAG 👉 ESOFAG.
3. [CADE] *EZOFAG 👉 ESOFAG.
4. [Șăineanu, ed. VI] ezofag n. canal care conduce alimentele dela gură la stomac.
5. [Scriban] *ezofág, ezotéric, V. eso-.
6. [DEX '09] ESOFAG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.
7. [MDA2] esofag sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 216/6 / V: (rar) ezo~, (înv) ~agiu, ezofaj, ezofog, izofag / S și: (îvr) oesophagus, oesophag, esophag, esophagus / Pl: ~uri, ~age / E: fr oesophage] Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe și stomac.
8. [MDA2] esofagiu sn vz esofag
9. [MDA2] ezofaj sn vz esofag
10. [MDA2] ezofog sn vz esofag
11. [CADE] * ESOFAG (pl. -aguri) sn. 🫀 Tub digestiv care se întinde, paralel cu șira spinării, de la faringe pînă la stomac (👉 🖼 1816) [fr. oesophage].
12. [CADE] *ESOFAG (pl. -aguri) sn. 🫀 Tub digestiv care se întinde, paralel cu șira spinării, de la faringe pînă la stomac (👉 🖼 1816) [fr. oesophage].
13. [DLRLC] ESOFAG s. n. Tub care unește cavitatea bucală cu stomacul și prin care trec alimentele înghițite.
14. [DLRM] ESOFAG, esofaguri, s. n. Tub care unește cavitatea bucală cu stomacul și prin care trec alimentele înghițite. – După fr. oesophage (< gr.).
15. [DN] ESOFAG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].
16. [MDN '00] ESOFAG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)
17. [Scriban] *esofág n., pl. e (vgr. oisophágos, d. oiso, oio, duc, și fag din antropofag). Anat. Gîtlej, canalu care duce alimentele din gură în stomah. – Și ezo- (după fr.).
18. [DOOM 3] esofag s. n., pl. (rar) esofage
19. [DOOM 2] esofag s. n., pl. esofage/esofaguri
20. [IVO-III] esofag, -ge.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL