1. [DEX '09] EZITA, ezit, vb. I. Intranz. și tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare.
2. [MDA2] ezita vi [At: NEGULICI / S și: esi~ / Pzi: ezit, (rar) ~tez / E: fr hésiter, cf lat haesitare] 1 A fi într-o stare de nehotărâre. 2 A sta la îndoială în luarea unei hotărâri Si: a pregeta, a se codi. 3 A manifesta nesiguranță în îndeplinirea unei acțiuni Si: a șovăi.
3. [CADE] * EZITA (-it) vb. intr. A sta nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a pregeta, a se codi [fr. hésiter].
4. [CADE] *EZITA (-it) vb. intr. A sta nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a pregeta, a se codi [fr. hésiter].
5. [DLRLC] EZITA, ezit, vb. I. Intranz. A sta la îndoială, a sta în cumpănă, a manifesta nehotărîre; a șovăi, a se codi, a pregeta. Șoferul ezită cînd auzi numele străzii. Mai întrebă. Zaharia Duhu pronunță încă o dată, mai răspicat. C. PETRESCU, A. 329. Tata nu m-ar crede la început. Ar ezita. Pe urmă ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. Boiangiu ezită cîteva clipe pînă să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. REBREANU, R. II 116. ◊ Tranz. Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă. EMINESCU, N. 84.
6. [DLRM] EZITA, ezit, vb. I. Intranz. și tranz. A sta la îndoială; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Fr. hésiter (lat. lit. haesitare).
7. [DN] EZITA vb. I. intr., tr. A șovăi, a se îndoi. [P.i. ezit 3,6 -tă. / < fr. hésiter, cf. lat. haesitare – a fi încurcat].
8. [MDN '00] EZITA vb. intr., tr. a sta la îndoială, a șovăi, a se codi. (< fr. hésiter, lat. haesitare)
9. [Șăineanu, ed. VI] ezità v. a sta nedumerit, a șovăi.
10. [Scriban] *ezít, a -á v. intr. (fr. hésiter, d. lat. háesito, -áre, d. haerére, háesum, a fi oprit, lipit. V. ad-erez, ad- și co-eziune, in-erent). Preget, șovăĭesc, mă codesc, nu știŭ, nu pot orĭ nu prea vreaŭ să fac ceva: ezita să (orĭ dacă să) meargă orĭ nu.
11. [DOOM 3] ezita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ezit, 2 sg. eziți, 3 ezită; conj. prez. 1 sg. să ezit, 3 să ezite
12. [DOOM 2] ezita (a ~) vb., ind. prez. 3 ezită
13. [IVO-III] ezit.
14. [DER] ezita (ezitat, ezitat), vb. – A șovăi, a oscila. Fr. hésiter. – Der. ezitant, adj., din fr. hésitant; ezitați(un)e, s. f., din fr. hésitation.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL