1. [DEX '09] EZITARE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. – V. ezita.
2. [MDA2] ezitare sf [At: LM / S și: (înv) esi~ / Pl: ~tări / E: ezita] 1 Nehotărâre. 2 Îndoială. 3 Lipsă de fermitate. 4 Șovăire.
3. [CADE] * EZITARE, * EZITAȚIUNE sf. Faptul de a ezita, nehotărîre, șovăială: am văzut o ezitare, o luptă de o clipă, dar a primit (VLAH.) [fr.].
4. [CADE] *EZITARE, *EZITAȚIUNE sf. Faptul de a ezita, nehotărîre, șovăială: am văzut o ezitare, o luptă de o clipă, dar a primit VLAH. [fr.].
5. [DLRLC] EZITARE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita, de a nu lua imediat o hotărîre; nehotărîre, șovăială; pregetare. Ajuns în marginea gropii, sări repede, fără ezitare. SAHIA, N. 88. De, coane Grigoriță, eu, drept să vă spun, acolo l-am lăsat – zise arendașul cu o ezitare. REBREANU, R. II 224. O privi țintă-n ochi și o ținu un moment, neliniștită, sub ezitarea sentinței lui. VLAHUȚĂ, O. AL. II 90.
6. [DLRM] EZITARE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; nehotărîre, șovăială.
7. [DN] EZITARE s.f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărîre. [< ezita].
8. [DEX '09] EZITA, ezit, vb. I. Intranz. și tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare.
9. [MDA2] ezita vi [At: NEGULICI / S și: esi~ / Pzi: ezit, (rar) ~tez / E: fr hésiter, cf lat haesitare] 1 A fi într-o stare de nehotărâre. 2 A sta la îndoială în luarea unei hotărâri Si: a pregeta, a se codi. 3 A manifesta nesiguranță în îndeplinirea unei acțiuni Si: a șovăi.
10. [CADE] *EZITA (-it) vb. intr. A sta nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a pregeta, a se codi [fr. hésiter].
11. [CADE] * EZITA (-it) vb. intr. A sta nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a pregeta, a se codi [fr. hésiter].
12. [DLRLC] EZITA, ezit, vb. I. Intranz. A sta la îndoială, a sta în cumpănă, a manifesta nehotărîre; a șovăi, a se codi, a pregeta. Șoferul ezită cînd auzi numele străzii. Mai întrebă. Zaharia Duhu pronunță încă o dată, mai răspicat. C. PETRESCU, A. 329. Tata nu m-ar crede la început. Ar ezita. Pe urmă ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. Boiangiu ezită cîteva clipe pînă să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. REBREANU, R. II 116. ◊ Tranz. Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă. EMINESCU, N. 84.
13. [DLRM] EZITA, ezit, vb. I. Intranz. și tranz. A sta la îndoială; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Fr. hésiter (lat. lit. haesitare).
14. [DN] EZITA vb. I. intr., tr. A șovăi, a se îndoi. [P.i. ezit 3,6 -tă. / < fr. hésiter, cf. lat. haesitare – a fi încurcat].
15. [MDN '00] EZITA vb. intr., tr. a sta la îndoială, a șovăi, a se codi. (< fr. hésiter, lat. haesitare)
16. [Șăineanu, ed. VI] ezità v. a sta nedumerit, a șovăi.
17. [Scriban] *ezít, a -á v. intr. (fr. hésiter, d. lat. háesito, -áre, d. haerére, háesum, a fi oprit, lipit. V. ad-erez, ad- și co-eziune, in-erent). Preget, șovăĭesc, mă codesc, nu știŭ, nu pot orĭ nu prea vreaŭ să fac ceva: ezita să (orĭ dacă să) meargă orĭ nu.
18. [Scriban] *ezitațiúne f. (lat. haesitátio, -ónis). Acțiunea de a ezita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
19. [DOOM 3] ezitare s. f., g.-d. art. ezitării; pl. ezitări
20. [DOOM 2] ezitare s. f., g.-d. art. ezitării; pl. ezitări
21. [DOOM 3] ezita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ezit, 2 sg. eziți, 3 ezită; conj. prez. 1 sg. să ezit, 3 să ezite
22. [DOOM 2] ezita (a ~) vb., ind. prez. 3 ezită
23. [IVO-III] ezit.
24. [DER] ezita (ezitat, ezitat), vb. – A șovăi, a oscila. Fr. hésiter. – Der. ezitant, adj., din fr. hésitant; ezitați(un)e, s. f., din fr. hésitation.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL