1. [DEX '09] EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.
2. [MDA2] ezitant, ~ă a [At: LM / S și: (înv) esi~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr hésitant] 1-4 Care rezultă dintr-o stare de ezitare (1-4). 5-8 (D. manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă ezitare (1-4). 9 Nehotărât. 10 Lipsit de fermitate. 11 Șovăielnic.
3. [DLRLC] EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. (Rar) Care ezită, care se codește; șovăitor, nehotărît. Atitudinea ezitantă a poetului nu dovedește că el ar fi destul de bine înarmat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/3.
4. [DLRM] EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. (Rar) Care ezită; șovăitor, nehotărît. – Fr. hésitant (lat. lit. heasitans, -ntis).
5. [DN] EZITANT, -Ă adj. (Rar) Șovăitor, nehotărît. [Cf. fr. hésitant].
6. [MDN '00] EZITANT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant)
7. [Scriban] *ezitánt, -ă adj. (fr. hésitant). Care ezită.
8. [DOOM 3] ezitant adj. m., pl. ezitanți; f. ezitantă, pl. ezitante
9. [DOOM 2] ezitant adj. m., pl. ezitanți; f. ezitantă, pl. ezitante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL