1. [DEX '09] EXTRAVERTIT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertit, -ă adj.] – Din fr. extraverti.
2. [MDA2] extravertit, ~ă a, smf vz extrovertit2
3. [DN] EXTRAVERTIT, -Ă adj. (Despre oameni) Caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii din afară; deschis. [Var. extrovertit, -ă adj. / cf. fr. extraverti].
4. [MDN '00] EXTRAVERTIT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își îndreaptă atenția spre lumea din afară; sociabil, deschis; extrovert. (< fr. extraverti)
5. [DEX '09] EXTROVERTIT, -Ă adj. v. extravertit.
6. [MDA2] extrovertit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extroverti] 1-2 Extroversiune (1-2).
7. [MDA2] extrovertit2, ~ă a [At: V. ROM. ianuarie 1957, 136 / V: extrav~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr extroverti] 1 a (D. organe cave) Care se revarsă în afară. 2-3 sn, a (Îoc introvertit; șîs tip ~) (Tip psihologic) care este caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare. 4-5 smf, a (Persoană) care aparține tipului extrovertit (2). 6 a Care este receptiv la lumea exterioară.
8. [DN] EXTROVERTIT, -Ă adj. v. extravertit.
9. [DOOM 2] extravertit/extrovertit adj. m., pl. extravertiți/extrovertiți; f. extravertită/extrovertită, pl. extravertite/extrovertite
10. [DOOM 3] extrovertit adj. m., pl. extrovertiți; f. extrovertită, pl. extrovertite
11. [DOOM 2] extrovertit v. extravertit
12. [DOR] a se extraverti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extravertesc
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL