1. [DEX '09] EXTERNA, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.
2. [MDA2] externa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: extern] A elibera din spital un bolnav.
3. [MDN '00] EXTERNA vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)
4. [DCR2] externa vb. I (med.) A scoate din spital ◊ „Sugarii, copiii nou-născuți și lehuzele nu vor fi externați decât dacă sunt asigurate condițiile de transport și de locuit corespunzătoare.” R.l. 13 III 73 p. 3; v. și 13 XI 76 p. 3 (din extern, după modelul lui interna [în spital])
5. [DEX '09] EXTERN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus.
6. [MDA2] extern, ~ă [At: LM / V: (înv) estern[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr externe, lat externus] 1 a Care se află în afară. 2 a Care vine din exterior. 3 a Străin. 4 a (Îs) Politică ~ă Politica unui stat față de celelalte state. 5 a (Mat; îs) Unghi ~ Unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi. 6 a (Mat; îas) Unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 7 a (D. medicamente; șîs uz ~) Care se aplică numai pe suprafața corpului. 8 smf Elev sau ucenic ce locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 9 sm Student la medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital.
7. [CADE] * EXTERN I. adj. 1 Care se află în afară: boală ~ă ¶ 2 Care se întrebuințează pe din afară: medicament ~ ¶ 3 📐 ALTERN 2 ¶ 4 🩺 Patologie ~ă, care privește chirurgia, spre deosebire de patologia internă sau medicală ¶ 5 🖋 Elev(ă) ~ (ă) = EXTERN II ¶ ¶ C. INTERN. II. sm., EXTERNĂ (pl. -ne) sf. 🖋 1 Elev(ă) care urmează cursurile fără a dormi și a mînca la școală (C. INTERN) ¶ 2 Student(ă) în medicină care, în urma unui examen, a căpătat dreptul de a ajuta pe intern în funcțiunile sale la spital. III. EXTERNE sf. pl. ⏲ Afacerile străine, raporturile unui Stat cu țările străine: Ministerul, Ministerul de ~, ministrul, ministerul Afacerilor străine, care regulează raporturile cu țările străine [fr.].
8. [CADE] *EXTERN I. adj. 1 Care se află în afară: boală ~ă ¶ 2 Care se întrebuințează pe din afară: medicament ~ ¶ 3 📐 ALTERN 2 ¶ 4 🩺 Patologie ~ă, care privește chirurgia, spre deosebire de patologia internă sau medicală ¶ 5 🖋 Elev(ă) ~(ă) = EXTERN II. 1 ¶ ¶ contr. INTERN. II. sm., EXTERNĂ (pl. -ne) sf. 🖋 1 Elev(ă) care urmează cursurile fără a dormi și a mînca la școală (contr. INTERN) U ®¶ 2 Student(ă) în medicină care, în urma unui examen, a căpătat dreptul de a ajuta pe intern în funcțiunile sale la spital. III. EXTERNE sf. pl. ⏲ Afacerile străine, raporturile unui Stat cu țările străine: Ministrul, Ministerul de ~, ministrul, ministerul Afacerilor străine, care regulează raporturile cu țările străine [fr.].
9. [DEX '98] EXTERN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ♦ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus.
10. [DLRLC] EXTERN2, -Ă, externi, -e, s. m. și f. 1. (În opoziție cu intern) Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde își învață meseria. În 1895 am ieșit din internat și am terminat liceul ca extern. GALACTION, O. I 15. 2. (În trecut) Student în medicină care, în urma unui examen, e admis să facă practică în spital.
11. [DLRLC] EXTERN1, -Ă, externi, -e, adj. (În opoziție cu intern) Care se află așezat în afară, care se exercită în afară, care vine de afară; din afară, exterior; străin. Acele opere... au fost... scrise cu un anumit scop, extern artei. IBRĂILEANU, SP. CR. 218. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. Politica externă a statului nostru democrat-popular este o politică de apărare a păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. Comerț extern (ieșit din uz) = comerț exterior. ◊ Ministerul Afacerilor Externe sau (prescurtat) Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a statului respectiv în problemele privitoare la relațiile internaționale. ◊ (Geom.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. Unghiuri alterne externe v. altern. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului.
12. [DLRM] EXTERN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care se află așezat în afară; din afară, exterior2, străin. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a unui stat în problemele privitoare la relațiile internaționale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).
13. [DLRM] EXTERN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ♦ Politica externă = politica unui stat față de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a unui stat în problemele privitoare la relațiile internaționale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două trepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).
14. [DN] EXTERN, -Ă adj. Aflat în afară, la exterior; venit din afară; exterior; străin. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state; unghi extern = unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administrează numai la suprafața corpului. // s.m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau în afara locului unde învață meseria. 2. Student în medicină, admis prin concurs ca practicant într-un spital fără a avea dreptul să locuiască în spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].
15. [MDN '00] EXTERN, -Ă I. adj. aflat în afară, din afară; exterior. ♦ politică ~ă = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor. ◊ (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii. 2. student în medicină practicant într-o clinică. (< fr. externe, lat. externus)
16. [Șăineanu, ed. VI] extern a. care apare în afară, care vine din afară: boală externă; Ministru de externe, care regulează raporturile României cu țările străine. ║ m. cel ce nu locuiește în școala unde frecventează cursurile, în spitalul unde face practica.
17. [Scriban] *extérn, -ă adj. (lat. externus, d. extra, afară. V. exterior, intern). Care e pe afară: boală externă (de ex., de pele). Care locuĭește afară din școală: elev extern. Relativ la străinătate: afacerile externe. Geom. Unghĭ extern, format de doŭă paralele tăĭate de o secantă și situat afară din aceste liniĭ (V. altern). S. m. și f. Un extern, o externă, un elev extern, o elevă externă. Student, studentă în medicină care lucrează pe lîngă internĭ la spital. Ministru de externe (subînț. afacerĭ saŭ lucrurĭ), ministru care comunică cu străinătatea. Patologia externă, a boalelor externe. Adv. Pe afară: această boală nu dispare tratînd-o extern.
18. [DOOM 3] externa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. externez, 3 externează; conj. prez. 1 sg. să externez, 3 să externeze
19. [DOOM 2] *externa (a ~) vb., ind. prez. 3 externează
20. [DOOM 3] extern adj. m., s. m., pl. externi; adj. f., s. f. externă, pl. externe
21. [DOOM 2] extern adj. m., s. m., pl. externi; adj. f., s. f. externă, pl. externe
22. [DTL] EXTERN, -Ă adj. (cf. fr. externe, lat. externus): în sintagmele etimologie externă și flexiune externă (v.).
23. [Argou] a lucra extern expr. (d. hoții care au și o sursă legală de venituri) a fura în timpul liber.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL