1. [DEX '09] EXTAZIERE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.
2. [MDA2] extaziere sf [At: NEGULICI / V: (înv) estasiare, estaziare / P: ~zi-e~ / Pl: ~ri / E: extazia] 1-2 Stare sau provocare a stării de exaltare Si: extaziat1 (1-2). 3-4 Stare sau provocare a stării de admirație sau de uimire, încântare etc Si: extaziat1 (3-4).
3. [DLRLC] EXTAZIERE, extazieri, s. f. Faptul de a se extazia.
4. [DLRM] EXTAZIERE, extazieri, s. f. Faptul de a se extazia. [Pr.: -zi-e-]
5. [DN] EXTAZIERE s.f. Acțiunea de a (se) extazia și rezultatul ei; admirare puternică, cădere în extaz. [Pron. -zi-e-. / < extazia].
6. [DEX '09] EXTAZIA, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.
7. [MDA2] estasiare sf vz extaziere
8. [MDA2] estazia v vz extazia
9. [MDA2] estaziare sf vz extaziere
10. [MDA2] estaziere sf vz extaziere
11. [MDA2] extasiare sf vz extaziere
12. [MDA2] extasiere sf vz extaziere
13. [MDA2] extazia vrt [At: NEGULICI / V: (înv) est~, ecst~ / P: ~zi-a / Pzi: ~iez / E: fr extasier] 1-2 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de exaltare. 3-4 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de admirație și uimire, încântare, entuziasm Vz minuna.
14. [CADE] * EXTAZIA (-aziez) vb. refl. A cădea în extaz; a se minuna, a fi cuprins de o admirațiune fără margini: ne extaziăm de priveliștea grandioasă a mării în neastîmpăr (VLAH.) [fr.].
15. [CADE] *EXTAZIA (-aziez) vb. refl. A cădea în extaz; a se minuna, a fi cuprins de o admirațiune fără margini: ne extaziăm de priveliștea grandioasă a mării în neastîmpăr VLAH. [fr.].
16. [DLRLC] EXTAZIA, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz, a fi stăpînit de un puternic sentiment de iubire sau admirație pe lîngă care celelalte sentimente și preocupări dispar aproape cu totul. Apoi odată, într-o dimineață, fereastra se deschidea și o vedea iar, parcă mai veselă și mai frumoasă decît totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză, ca de-o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. AL. II 79. ◊ (Prin exagerare) Să ne extaziem pentru toge și pentru pitoresc este tot atît de vătămător pe cît de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. Ei privesc mirați în toate părțile, se extaziază de toate nimicurile. VLAHUȚĂ, O. A. 291. – Pronunțat: -zi-a.
17. [DLRM] EXTAZIA, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz (2); a adora. [Pr.: -zi-a] – Fr. extasier.
18. [DN] EXTAZIA vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpînit de extaz, de un sentiment puternic de admirație. [Pron. -zi-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].
19. [MDN '00] EXTAZIA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi stăpânit de extaz (2). (< fr. /s’/extasier)
20. [Șăineanu, ed. VI] extazià (refl.) v. a fi răpit de admirațiune, a fi în extaz.
21. [Scriban] *extaziéz v. tr. (fr. extasier, vgr. ekstasiázo, îndemn la revoltă). Entusiazmez grozav. V. refl. Mă entusiazmez grozav, mă îmbăt de admirațiune.
22. [DOOM 3] extaziere (desp. -zi-e-) s. f., g.-d. art. extazierii; pl. extazieri
23. [DOOM 2] extaziere (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extazierii; pl. extazieri
24. [DOOM 3] extazia (a ~) (desp. -zi-a) vb., ind. prez. 1 sg. extaziez (desp. -zi-ez), 3 extaziază, 1 pl. extaziem; conj. prez. 1 sg. să extaziez, 3 să extazieze; ger. extaziind (desp. -zi-ind)
25. [DOOM 2] extazia (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziază, 1 pl. extaziem (-zi-em); conj. prez. 3 să extazieze; ger. extaziind (-zi-ind)
26. [MDO] extazia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. extaziază, 1 pl. extaziem, ger. extaziind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL