1. [DEX '09] EXTAZIAT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
2. [MDA2] extaziat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extazia] 1-4 Extaziere (1-4).
3. [MDA2] extaziat2, ~ă a [At: HELIADE, O. I 69 / V: ecst~, est~, ~asi~ / Pl: ~ați, ~e / E: extazia] 1 Cuprins de exaltare. 2 Cuprins de admirație, uimire, încântare etc. 3 (Rar; d. sentimente) Paroxistic.
4. [DLRLC] EXTAZIAT, -Ă, extaziați, -te, adj. (Despre persoane) Căzut în extaz, cuprins de extaz; încîntat, fermecat. Da să vezi lecții ce face la pension! Noi rămîneam cîteodată extaziate... nici nu mai știam unde ne găsim. VLAHUȚĂ, O. AL. II 40. Iată-ne dar și noi extaziați dinaintea acestei sublime priveliști. ODOBESCU, S. I 230. ♦ (Despre sentimente) Plin de extaz. Capul fetei plecat pe pieptul iubitului trebuie să exprime iubirea, dar această imagine plastică... e departe de a exprima acea iubire fierbinte, extaziată, neliniștită pe care o zugrăvește Eminescu. GHEREA, ST. CR. III 368. – Pronunțat: -zi-at.
5. [DLRM] EXTAZIAT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, cuprins de extaz; p. ext. încîntat, fermecat. ♦ (Despre sentimente) Plin de extaz (2). [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
6. [Scriban] *extaziát, -ă adj. Beat de admirațiune: a rămînea extaziat în aintea unuĭ spectacul.
7. [DEX '09] EXTAZIA, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.
8. [MDA2] estasiat, ~ă a vz extaziat
9. [MDA2] estazia v vz extazia
10. [MDA2] estaziat, ~ă a vz extaziat
11. [MDA2] extazia vrt [At: NEGULICI / V: (înv) est~, ecst~ / P: ~zi-a / Pzi: ~iez / E: fr extasier] 1-2 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de exaltare. 3-4 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de admirație și uimire, încântare, entuziasm Vz minuna.
12. [CADE] * EXTAZIA (-aziez) vb. refl. A cădea în extaz; a se minuna, a fi cuprins de o admirațiune fără margini: ne extaziăm de priveliștea grandioasă a mării în neastîmpăr (VLAH.) [fr.].
13. [CADE] *EXTAZIA (-aziez) vb. refl. A cădea în extaz; a se minuna, a fi cuprins de o admirațiune fără margini: ne extaziăm de priveliștea grandioasă a mării în neastîmpăr VLAH. [fr.].
14. [DLRLC] EXTAZIA, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz, a fi stăpînit de un puternic sentiment de iubire sau admirație pe lîngă care celelalte sentimente și preocupări dispar aproape cu totul. Apoi odată, într-o dimineață, fereastra se deschidea și o vedea iar, parcă mai veselă și mai frumoasă decît totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză, ca de-o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. AL. II 79. ◊ (Prin exagerare) Să ne extaziem pentru toge și pentru pitoresc este tot atît de vătămător pe cît de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. Ei privesc mirați în toate părțile, se extaziază de toate nimicurile. VLAHUȚĂ, O. A. 291. – Pronunțat: -zi-a.
15. [DLRM] EXTAZIA, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz (2); a adora. [Pr.: -zi-a] – Fr. extasier.
16. [DN] EXTAZIA vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpînit de extaz, de un sentiment puternic de admirație. [Pron. -zi-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].
17. [MDN '00] EXTAZIA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi stăpânit de extaz (2). (< fr. /s’/extasier)
18. [Șăineanu, ed. VI] extazià (refl.) v. a fi răpit de admirațiune, a fi în extaz.
19. [Scriban] *extaziéz v. tr. (fr. extasier, vgr. ekstasiázo, îndemn la revoltă). Entusiazmez grozav. V. refl. Mă entusiazmez grozav, mă îmbăt de admirațiune.
20. [DOOM 3] extazia (a ~) (desp. -zi-a) vb., ind. prez. 1 sg. extaziez (desp. -zi-ez), 3 extaziază, 1 pl. extaziem; conj. prez. 1 sg. să extaziez, 3 să extazieze; ger. extaziind (desp. -zi-ind)
21. [DOOM 2] extazia (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziază, 1 pl. extaziem (-zi-em); conj. prez. 3 să extazieze; ger. extaziind (-zi-ind)
22. [MDO] extazia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. extaziază, 1 pl. extaziem, ger. extaziind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL