1. [DEX '09] EXPUNCȚIUNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction.
2. [MDA2] expuncțiune sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: fr exponction, lat exponctio, -onis] 1 Încheiere. 2 Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra unei litere sau a unui cuvânt). 3 (Pex) Scoatere a unei litere sau a unui cuvânt dintr-un text.
3. [DEX '98] EXPUNCȚIUNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction.
4. [DN] EXPUNCȚIUNE s.f. (Filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvînt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction].
5. [MDN '00] EXPUNCȚIUNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ◊ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio)
6. [DOOM 3] expuncțiune (livr.) (desp. -punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiunii; pl. expuncțiuni
7. [DOOM 2] expuncțiune (-punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiunii; pl. expuncțiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL