1. [DEX '09] EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.
2. [MDA2] expulza vt [At: ARISTIA, PLUT. 266/22 / V: (înv) ~lsa / Pzi: ~zez / E: fr. expulser, lat expulsare] 1 (C. i. oameni) A obliga (pe cineva) să părăsească țara Si: exila, pedepsi, (liv) relega. 2 (C. i. oameni) A exclude, a îndepărta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj Si: a alunga. 3 (C. i. particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 (C. i. produse fiziologice, patologice, corpuri străine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a împinge afară.
3. [DEX '98] EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.
4. [DLRLC] EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. Datorită presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.
5. [DLRM] EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Fr. expulser (lat. lit. expulsare).
6. [DN] EXPULZA vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].
7. [MDN '00] EXPULZA vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)
8. [Șăineanu, ed. VI] expulzà v. 1. a alunga pe cineva dintr’un loc, dintr’o țară, unde era așezat; 2. a exclude dintr’un loc, dintr’o societate; 3. Med. a face să iasă umorile.
9. [MDA2] expulsa v vz expulza
10. [CADE] *EXPULSA (-ulsez) vb. tr. 1 A izgoni, a alunga pe cineva dintr’o țară, dintr’un loc unde era stabilit sau pe care-l poseda ¶ 2 🩺 A goli, a deșerta, a da afară [fr.].
11. [CADE] * EXPULSA (-ulsez) vb. tr. 1 A izgoni, a alunga pe cineva dintr’o țară, dintr’un loc unde era stabilit sau pe care-l poseda ¶ 2 🩺 A goli, a deșerta, a da afară [fr.].
12. [Scriban] *expulséz v. tr. (lat. ex-pulsáre, frecŭentativ d. ex-péllere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probelă). Ajung peste hotare: guvernu expulzează străiniĭ periculoșĭ ordiniĭ publice. Exclud dintr’o societate. Med. Fac să ĭasă umorile din corp.
13. [DOOM 3] expulza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expulzez, 3 expulzează; conj. prez. 1 sg. să expulzez, 3 să expulzeze
14. [DOOM 2] expulza (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzează
15. [MDO] expulza
16. [IVO-III] expulsez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL