1. [DEX '09] EXPOZEU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé.
2. [MDA2] expozeu sn [At: REBREANU, R. II, 23 / Pl: ~uri / E: fr exposé] Expunere sistematică și amănunțită a unor fapte, întâmplări etc. Si: dare de seamă, raport.
3. [DLRLC] EXPOZEU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată și sistematică a unor fapte, a unei situații etc.; expunere, dare de seamă. Să faci un expozeu complet al stării în care se găsește armata. CAMIL PETRESCU, T. II 432. Herdelea, ca să scape de vorbăria lui, se scuză că trebuie să meargă acasă, că vine de pe drum, dar tînărul Mendelson îl întovărăși pînă în fața porții și nu-l slăbi pînă nu-și termină expozeul. REBREANU, R. II 23.
4. [DLRM] EXPOZEU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată și sistematică a unor fapte, a unei situații etc.; expunere, dare de seamă. – Fr. exposé.
5. [DN] EXPOZEU s.n. Expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă, expunere. [< fr. exposé].
6. [MDN '00] EXPOZEU s. n. expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă. (< fr. exposé)
7. [DOOM 3] expozeu s. n., art. expozeul; pl. expozeuri
8. [DOOM 2] expozeu s. n., art. expozeul; pl. expozeuri
9. [MDTL] EXPOZEU (< fr. exposé < vb. exposer, a spune < lat. expositio, expunere) Termen retoric, prin care se desemnează expunerea, de către orator, sub o formă clară, concisă, a faptelor, în vederea unei temeinice argumentări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL