1. [DEX '09] EXPLORARE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora.
2. [MDA2] explorare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări / E: explora] 1 Studiere minuțioasă a unor locuri, regiuni etc. de pe suprafața pământului cu scopul de a ajunge la o bună cunoaștere a lor Si: explorat1 (1), explorație (1), investigație. 2 (Glg) Cercetare amănunțită a unui teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcăminte sau roci utile Si: explorat1 (2), explorație (2), prospectare. 3 (Fig) Studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc. Si: explorat1 (3), explorație (3). 4 (Med) Cercetare clinică sau de laborator a unui bolnav sau a unei părți bolnave a corpului în vederea diagnosticării unei boli Si: explorat1 (4), explorație (4).
3. [DLRLC] EXPLORARE,explorări, s. f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei. Explorarea regiunilor polare. ▭ De o însemnătate deosebită pentru dezvoltarea economică a țării va fi activitatea Comitetului geologic, care va executa lucrări de explorare geologică menite să dea o imagine clară a bogățiilor naturale ale țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 258. ◊ Fig. (Familiar, glumeț) După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta în alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328.
4. [DLRM] EXPLORARE, explorări, s. f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei.
5. [DN] EXPLORARE s.f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; cercetare; explorație. [< explora].
6. [DEX '09] EXPLORA, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare.
7. [MDA2] esplora v vz explora
8. [MDA2] explora vt [At: NEGULICI / V: (îvr) esp~ / Pzi: ~rez, (îvr) ~lor / E: fr explorer] 1 (C. i. țări, regiuni etc. necunoscute sau puțin cunoscute) A străbate cu scopul de a face descoperiri geografice, științifice etc. Si: a cerceta, a investiga, a observa. 2 (C. i. terenuri) A cerceta cu scopul de a descoperi și localiza zăcăminte sau roci utile Si: a prospecta. 3 (Fig; c. i. abstracte) A examina din toate punctele de vedere Si: a analiza, a cerceta, a studia. 4 (Med) A întreprinde o investigație (clinică sau de laborator).
9. [CADE] *EXPLORA (-orez) vb. tr. 1 A cutreiera, a străbate locuri neumblate, a umbla încoace și încolo, căutînd să facă descoperiri: a explorat ținuturile arctice ¶ 2 A cerceta cu privirea; a examina cu băgare de seamă [fr.].
10. [CADE] * EXPLORA (-orez) vb. tr. 1 A cutreiera, a străbate locuri neumblate, a umbla încoace și încolo, căutînd să facă descoperiri: a explorat ținuturile arctice ¶ 2 A cerceta cu privirea; a examina cu băgare de seamă [fr.].
11. [DLRLC] EXPLORA, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută ori puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau cercetări științifice. ♦ (Familiar, glumeț) A cerceta, a căuta în... Cînd cel din urmă buzunar fu explorat fără izbîndă, colonelul Pavel Vardaru suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin. C. PETRESCU, Î. I 13.
12. [DLRM] EXPLORA, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în. . . – Fr. explorer (lat. lit. explorare).
13. [DN] EXPLORA vb. I. tr. 1. A cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcămînt. 2. (Fam.) A cerceta, a căuta. [< fr. explorer, cf. lat. explorare – a examina].
14. [MDN '00] EXPLORA vb. tr. 1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ◊ a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ◊ (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale. 2. (fam.) a cerceta atent. (< fr. explorer, lat. explorare)
15. [Șăineanu, ed. VI] explorà v. 1. a vizita, a străbate în toate sensurile; 2. fig. a examina cu îngrijire.
16. [Scriban] *explór și -éz, a -á v. tr. (lat. explóro, -áre V. deplor). Vizitez, mă duc să cercetez locurile: a explora un continent, o mare, un cîmp de luptă.
17. [Scriban] *explorațiúne f. (lat. explorátio, -ónis). Acțiunea de a explora. – Și -áție, dar ob. -áre.
18. [DOOM 3] explorare s. f., g.-d. art. explorării; pl. explorări
19. [DOOM 2] explorare s. f., g.-d. art. explorării; pl. explorări
20. [DOOM 3] explora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. explorez, 3 explorează; conj. prez. 1 sg. să explorez, 3 să eploreze
21. [DOOM 2] explora (a ~) vb., ind. prez. 3 explorează
22. [IVO-III] explorez.
23. [DE] EXPLORÁRE (după fr. exploration) s. f. 1. Acțiunea de a explora. 2. (GEOL.) Totalitatea cercetărilor geologice și geofizice care au drept scop stabilirea limitelor și condițiilor de zăcământ în cazul valorificării substanțelor minerale utile, precizarea structurii de detaliu a rocilor din fundament și determinarea proprietăților lor fizico-mecanice în cazul lucrărilor de fundații pentru baraje, precum și stabilirea regimului debitului, naturii, adâncimii și condițiilor de zăcământ ale apelor subterane în cazul cercetărilor hidrogeologice. E. poate fi preliminară sau de detaliu. 3. (TEHN.) Explorarea spațiului = (în radiolocație) cercetarea unei regiuni a spațiului cu ajutorul unui fascicul dirijat de unde electromagnetice, în vederea descoperirii și localizării corpurilor (țintelor) din acea regiune. Explorarea imaginii = (în televiziune) operație de examinare punct cu punct, într-o ordine dată, a unei suprafețe cu scopul captării de informații referitoare la starea locală (strălucire, culoare etc.) a unei imagini existente pe acea suprafață sau cu scopul prezentării unei imagini pe ea. 4. (MED.) Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli (ex. e. funcțiilor hepatice).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL