1. [DEX '09] EXPLOATAȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation.
2. [MDA2] exploatație sf [At: PROPĂȘIREA (1844), 1141/5 / P: ~ploa~ / V: (rar) ~iune, (înv) esp~, (îvr) ~lot~, ~lotațiune, esploatațiune, esploataciune, esploatăciune, esploet~, esploetațiune, esplotațiune, sp~, sploatațiune sf / Pl: ~ii / E: fr exploitation] 1-3] (Înv) Exploatare (1-3). 4 (Ccr) Fermă agricolă. 5-7 Exploatare (4-6).
3. [DEX '98] EXPLOATAȚIE, exploatații, s. f. 1. Întreprindere economică care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation.
4. [DLRLC] EXPLOATAȚIE, exploatații, s. f. Întreprindere economică care pune în valoare terenuri, păduri, mine etc. – Pronunțat: -ploa-.
5. [DLRM] EXPLOATAȚIE, exploatații, s. f. Întreprindere economică care pune în valoare terenuri, păduri, mine etc. [Pr.: -ploa-] – Fr. exploitation.
6. [DN] EXPLOATAȚIE s.f. Întreprindere cu caracter economic care exploatează pămînturi, păduri, mine etc.; (p. ext.) terenul, pădurea etc. exploatate de o astfel de întreprindere. [Gen. -iei, var. exploatațiune s.f. / cf. fr. exploitation].
7. [MDN '00] EXPLOATAȚIE s. f. 1. întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc. 2. terenul, pădurea etc. aflate în exploatare (3). (< fr. exploitation)
8. [MDA2] esploataciune sf vz exploatație
9. [MDA2] esploatație sf vz exploatație
10. [MDA2] esploatațiune sf vz exploatație
11. [MDA2] esploatăciune sf vz exploatație
12. [MDA2] esploetație sf vz exploatație
13. [MDA2] esploetațiune sf vz exploatație
14. [MDA2] esplotație sf vz exploatație
15. [MDA2] esplotațiune sf vz exploatație
16. [MDA2] exploatațiune sf vz exploatație
17. [MDA2] explotație sf vz exploatație
18. [MDA2] explotațiune sf vz exploatație
19. [DN] EXPLOATAȚIUNE s.f. v. exploatație.
20. [Scriban] *exploatațiúne f. (fr. exploitation). Acțiunea de a exploata pămînturĭ, pădurĭ, mine. Locu unde se exploatează. Fig. Folos nepermis tras din munca altuĭa. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
21. [DOOM 3] exploatație (desp. -ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatația (desp. -ți-a), g.-d. art. exploatației; pl. exploatații, art. exploatațiile (desp. -ți-i-)
22. [DOOM 2] exploatație (-ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatația (-ți-a), g.-d. art. exploatației; pl. exploatații, art. exploatațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL