1. [DEX '09] EXPIERE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia.
2. [MDA2] expiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iar~, espiare / P: ~pi-e~ / Pl: ~ri / E: expia] Expiație.
3. [DLRLC] EXPIERE, expieri, s. f. Faptul de a expia; expiațiune.
4. [DLRM] EXPIERE, expieri, s. f. (Franțuzism) Faptul de a expia; expiațiune. [Pr.: -pi-e-]
5. [DN] EXPIERE s.f. (Liv.) Faptul de a expia; expiație, ispășire. [Pron. -pi-e-. / < expia].
6. [DEX '09] EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.
7. [MDA2] espia v vz expia
8. [MDA2] espiare sf vz expiere
9. [MDA2] expia vt [At: CALENDARIU (1794), 30/5 / V: (înv) esp~ / P: ~pi-a / Pzi: ~iez și 3 și 6 ~ază / E: fr expier, lat expiare] (Liv) 1 (Rar; c. i. o greșeală, o faptă incorectă) A ispăși. 2 A înceta din viață Si: a deceda, a muri, a sucomba.
10. [MDA2] expiare sf vz expiere
11. [CADE] * EXPIA (-piez) vb. tr. – ISPĂȘI 1 [fr.].
12. [CADE] *EXPIA (-piez) vb. tr. – ISPĂȘI 1 [fr.].
13. [DLRLC] EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la o greșeală, la o vină etc.) A ispăși. Mă mișcă mai sincer fata Eliza, condamnată la închisoarea unde culpabilii n-au voie să vorbească, expiindu-și păcatul în groaznicul chin al tăcerii neîntrerupte. DEMETRESCU, O. 183. Ea expiază printr-un lung martir călcarea legii. BĂLCESCU, O. II 10. – Pronunțat: -pi-a.
14. [DLRM] EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ispăși o greșeală, o vină etc. [Pr.: -pi-a] – Fr. expier (lat lit. expiare).
15. [DN] EXPIA vb. I. tr. (Liv.) A ispăși (o greșeală, o vină etc.). [Pron. -pi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. expier, lat. expiare].
16. [MDN '00] EXPIA vb. tr. a ispăși o greșeală, o vină etc. (< fr. expier, lat. expiare)
17. [Șăineanu, ed. VI] expià v. a ispăși, a repara o crimă sau o greșală, suferind sau impunându-și singur pedeapsa.
18. [Scriban] *expiațiúne f. (lat. expiátio, -ónis). Rar. Ispășire. – Și -áție și maĭ des -ĭére.
19. [Scriban] *expiéz v. tr. (lat. expiare, d. pius, pios). Ispășesc, repar o crimă, o greșală pintr’o pedeapsă, pintr’o suferință.
20. [DOOM 3] expiere (livr.) (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. expierii; pl. expieri
21. [DOOM 2] expiere (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expierii; pl. expieri
22. [DOOM 3] expia (a ~) (livr.) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. expiez (desp. -pi-ez), 3 expiază, 1 pl. expiem; conj. prez. 1 sg. să expiez, 3 să expieze; ger. expiind (desp. -pi-ind)
23. [DOOM 2] expia (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiază, 1 pl. expiem (-pi-em); conj. prez. 3 să expieze; ger. expiind (-pi-ind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL