1. [DEX '09] EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.
2. [MDA2] espia v vz expia
3. [MDA2] expia vt [At: CALENDARIU (1794), 30/5 / V: (înv) esp~ / P: ~pi-a / Pzi: ~iez și 3 și 6 ~ază / E: fr expier, lat expiare] (Liv) 1 (Rar; c. i. o greșeală, o faptă incorectă) A ispăși. 2 A înceta din viață Si: a deceda, a muri, a sucomba.
4. [CADE] * EXPIA (-piez) vb. tr. – ISPĂȘI 1 [fr.].
5. [CADE] *EXPIA (-piez) vb. tr. – ISPĂȘI 1 [fr.].
6. [DLRLC] EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la o greșeală, la o vină etc.) A ispăși. Mă mișcă mai sincer fata Eliza, condamnată la închisoarea unde culpabilii n-au voie să vorbească, expiindu-și păcatul în groaznicul chin al tăcerii neîntrerupte. DEMETRESCU, O. 183. Ea expiază printr-un lung martir călcarea legii. BĂLCESCU, O. II 10. – Pronunțat: -pi-a.
7. [DLRM] EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ispăși o greșeală, o vină etc. [Pr.: -pi-a] – Fr. expier (lat lit. expiare).
8. [DN] EXPIA vb. I. tr. (Liv.) A ispăși (o greșeală, o vină etc.). [Pron. -pi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. expier, lat. expiare].
9. [MDN '00] EXPIA vb. tr. a ispăși o greșeală, o vină etc. (< fr. expier, lat. expiare)
10. [Șăineanu, ed. VI] expià v. a ispăși, a repara o crimă sau o greșală, suferind sau impunându-și singur pedeapsa.
11. [Scriban] *expiéz v. tr. (lat. expiare, d. pius, pios). Ispășesc, repar o crimă, o greșală pintr’o pedeapsă, pintr’o suferință.
12. [DOOM 3] expia (a ~) (livr.) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. expiez (desp. -pi-ez), 3 expiază, 1 pl. expiem; conj. prez. 1 sg. să expiez, 3 să expieze; ger. expiind (desp. -pi-ind)
13. [DOOM 2] expia (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiază, 1 pl. expiem (-pi-em); conj. prez. 3 să expieze; ger. expiind (-pi-ind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL