1. [DEX '09] EXPERIMENTAT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
2. [MDA2] experimentat2, ~ă a [At: CUCIURAN, D. 103/9 / V: (înv) esp~, (îvr) sp~ / Pl: ~ați, ~e / E: experimenta] 1 (D. oameni) Care are multă experiență într-un anumit domeniu Si: priceput, expert. 2 (Pex) Care a trecut prin multe încercări Si: încercat. 3 Care este (sau a fost) supus unei experiențe.
3. [MDA2] experimentat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: experimenta] 1-3 Experimentare (1-3).
4. [CADE] *EXPERIMENTAT adj. 1 p. EXPERIMENTA ¶ 2 Încercat, priceput, instruit prin experiență: un medic ~ ¶ ¶ contr. NEEXPERIMENTAT.
5. [CADE] * EXPERIMENTAT adj. 1 p. EXPERIMENTA ¶ 2 Încercat, priceput, instruit prin experiență: un medic ~ ¶ ¶ C. NEEXPERIMENTAT.
6. [DLRLC] EXPERIMENTAT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă experiență și cunoștințe practice într-un domeniu; instruit prin experiență; iscusit, priceput. Lăcătuș experimentat. ▭ Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat. REBREANU, R. II 74. ♦ Care are experiență în viață, care a trecut prin multe încercări; încercat. ÎI cheamă Patrocle, pentru că e un cîine de tîrg și pentru că e cuminte, experimentat, credincios și un protector al fetiței. IBRĂILEANU, S. 8.
7. [DLRM] EXPERIMENTAT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă experiență într-un domeniu; priceput. ♦ Care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
8. [DN] EXPERIMENTAT, -Ă adj. Care posedă multă experiență, priceput. ♦ Care a trecut prin multe încercări. [< experimenta].
9. [MDN '00] EXPERIMENTAT, -Ă adj. care posedă multă experiență, priceput. ◊ care a trecut prin multe încercări. (< experimenta)
10. [Șăineanu, ed. VI] experimentat a. cu multă experiență.
11. [Scriban] *experimentát, -ă adj. Care are experiență (practică) a lucrurilor: om experimentat.
12. [DEX '09] EXPERIMENTA, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.
13. [MDA2] esperimenta v vz experimenta
14. [MDA2] esperimentat, ~ă a vz experimentat
15. [MDA2] experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți.
16. [CADE] * EXPERIMENTA (-tez) vb. tr. 1 A verifica prin experiență ¶ 3 A face să se producă un fenomen pentru a-l studia științificește [fr.].
17. [CADE] *EXPERIMENTA (-tez) vb. tr. 1 A verifica prin experiență ¶ 2 A face să se producă un fenomen pentru a-l studia științificește [fr.].
18. [DLRLC] EXPERIMENTA, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.
19. [DLRM] EXPERIMENTA, experimentez, vb. I. Tranz. A înceerca, a verifica prin experiențe. – Fr. expérimenter (lat. lit. experimentare).
20. [DN] ESPERIMENTA vb. I. v. experimenta.
21. [DN] EXPERIMENTA vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].
22. [MDN '00] EXPERIMENTA vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)
23. [Șăineanu, ed. VI] experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.
24. [Scriban] *experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.
25. [DOOM 3] experimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. experimentez, 3 experimentează; conj. prez. 1 sg. să experimentez, 3 să experimenteze
26. [DOOM 2] experimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 experimentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL