1. [DEX '09] EXPERIMENTARE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta.
2. [MDA2] experimentare sf [At: POLIZU / V: (înv) esp~ / Pl: ~tări / E: experimenta] 1 Încercare prin experiență Si: experimentat1 (1). 2 Utilizare a unui lucru, procedeu etc. pentru a vedea dacă este bun sau rău Si: experimentat1 (2), experiment (7). 3 Provocare intenționată a unui fenomen pentru a-i studia cauzele și legile producerii lui Si: experiență, experimentat1 (3). 4 (Rar) Simțire Cf experimenta (3).
3. [DLRLC] EXPERIMENTARE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta; încercare prin experiențe. Comunicatul cu privire la experimentarea bombei cu hidrogen dă o lovitură cercurilor agresive care și-au întemeiat politica pe monopolul S.U.A. asupra bombei atomice și a bombei cu hidrogen. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2750.
4. [DLRM] EXPERIMENTARE, experimentări4, s. f. Acțiunea de a experimenta $și rezultatul ei.
5. [DN] EXPERIMENTARE s.f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei; experimentație. [< experimenta].
6. [DEX '09] EXPERIMENTA, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.
7. [MDA2] esperimenta v vz experimenta
8. [MDA2] esperimentare sf vz experimentare
9. [MDA2] experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți.
10. [CADE] * EXPERIMENTA (-tez) vb. tr. 1 A verifica prin experiență ¶ 3 A face să se producă un fenomen pentru a-l studia științificește [fr.].
11. [CADE] *EXPERIMENTA (-tez) vb. tr. 1 A verifica prin experiență ¶ 2 A face să se producă un fenomen pentru a-l studia științificește [fr.].
12. [CADE] *EXPERIMENTAT adj. 1 p. EXPERIMENTA ¶ 2 Încercat, priceput, instruit prin experiență: un medic ~ ¶ ¶ contr. NEEXPERIMENTAT.
13. [CADE] * EXPERIMENTAT adj. 1 p. EXPERIMENTA ¶ 2 Încercat, priceput, instruit prin experiență: un medic ~ ¶ ¶ C. NEEXPERIMENTAT.
14. [CADE] * EXPERIMENTAȚIUNE, EXPERIMENTAȚIE sf. Faptul de a experimenta ¶ 2 Metodă prin care se dobîndesc cunoștințe pozitive în mai toate științele [fr.].
15. [DLRLC] EXPERIMENTA, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.
16. [DLRM] EXPERIMENTA, experimentez, vb. I. Tranz. A înceerca, a verifica prin experiențe. – Fr. expérimenter (lat. lit. experimentare).
17. [DN] ESPERIMENTA vb. I. v. experimenta.
18. [DN] EXPERIMENTA vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].
19. [MDN '00] EXPERIMENTA vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)
20. [Șăineanu, ed. VI] experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.
21. [Scriban] *experimentațiúne f. (d. experimentez). Rar. Acțiunea de a experimenta. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
22. [Scriban] *experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.
23. [DOOM 3] experimentare s. f., g.-d. art. experimentării; pl. experimentări
24. [DOOM 2] experimentare s. f., g.-d. art. experimentării; pl. experimentări
25. [DOOM 3] experimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. experimentez, 3 experimentează; conj. prez. 1 sg. să experimentez, 3 să experimenteze
26. [DOOM 2] experimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 experimentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL