1. [DEX '09] EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.
2. [MDA2] expeditor, ~oare smf, a [At: DOC. EC. 437 / Pl: ~i, ~oare / E: fr expéditeur] 1-2 (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc. Si: trimițător, (înv) expeduitor (1-2). 3-8 (Instituție, birou, for competent) care este organizat anume pentru a trimite scrisori, mărfuri.
3. [CADE] * EXPEDITOR sm. ⚚ ✉️ Cel ce expediază o marfă, o scrisoare, trimițător ¶ 2 Cel ce-și ia însărcinarea să expedieze la destinație și să se ocupe de primirea mărfurilor unui negustor [fr.; sensul 2 după germ. Spediteur].
4. [CADE] *EXPEDITOR sm. ⚚ ✉️ 1 Cel ce expediază o marfă, o scrisoare, trimițător ¶ 2 Cel ce-și ia însărcinarea să expedieze Ia destinație și să se ocupe de primirea mărfurilor unui negustor [fr.; sensul 2 după germ. Spediteur].
5. [DEX '98] EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.
6. [DLRLC] EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f. Persoană care expediază scrisori, pachete, mărfuri etc. Expeditorul unei scrisori. ◊ (Adjectival) Poșta, cînd adresantul lipsește, păstrează banii numai cîteva zile, după care îi înapoiază biuroului expeditor. CARAGIALE, O. VII 402.
7. [DLRM] EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care expediază scrisori, pachete sau bani. – După fr. expéditeur.
8. [DN] EXPEDITOR, -OARE s.m. și f. Cel care expediază scrisori, bani etc.; trimițător. [Cf. fr. expéditeur, lat. expeditor].
9. [MDN '00] EXPEDITOR, -OARE s. m. f. cel care expediază scrisori, colete, bani etc. (< fr. expéditeur)
10. [Șăineanu, ed. VI] expeditor m. cel ce expediază.
11. [Scriban] *expeditór, -oáre adj. (lat. expeditor, d. expedítus, part. d. expedire, a descurca). Care expediază.
12. [DOOM 3] expeditor adj. m., s. m., pl. expeditori; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoare; abr. (pe trimiteri poștale) Exp.
13. [DOOM 2] expeditor adj. m., s. m., pl. expeditori; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoare; abr. exp.
14. [IVO-III] expeditor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL