Definiție și ce înseamnă expectorație

1. [DEX '09] EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.

2. [MDA2] expectorație sf [At: MAN. SĂNĂT. 302/24 / V: (înv) esp~, (rar) ~iune, (înv) espectorațiune, expeptorațiune / Pl: ~ii / E: fr expectoration] 1 Eliminare prin tuse a secrețiilor (patologice) căilor respiratorii Si: expectorare (1). 2 (Ccr; lpl) Secreții (patologice) ale căilor respiratorii, eliminate prin tuse Si: expectorare (2) Vz flegmă. 3 (Lpl; frr; fig) Vorbe spuse fără rost. 4 (Frr; lpl) Strigăte. 5 (Frr; lpl) Zgomote.

3. [DEX '98] EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.

4. [DLRLC] EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. Faptul de a expectora; (concretizat) ceea ce se expectorează, flegmă.

5. [DLRM] EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. Expectorare; (concr.) ceea ce se expectorează; flegmă. – Fr. expectoration.

6. [DN] EXPECTORAȚIE s.f. Eliminare (prin tuse) a mucozităților din căile respiratorii; expectorare. ♦ (concr.) ceea ce se expectorează; flegmă. [Gen. -iei, var. expectorațiune s.f. / < fr. expectoration].

7. [MDN '00] EXPECTORAȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; flegmă. (< fr. expectoration)

8. [MDA2] espectorație sf vz expectorație

9. [MDA2] espectorațiune sf vz expectorație

10. [MDA2] expectorațiune sf vz expectorație

11. [MDA2] expeptorațiune sf vz expectorație

12. [DN] EXPECTORAȚIUNE s.f. v. expectorație.

13. [Scriban] *expectorațiúne f. (d. expectorez). Acțiunea de a expectora. – Și -áție, -áre.

14. [DOOM 3] expectorație (desp. -ți-e) s. f., art. expectorația (desp. -ți-a), g.-d. art. expectorației; pl. expectorații, art. expectorațiile (desp. -ți-i-)

15. [DOOM 2] expectorație (-ți-e) s. f., art. expectorația (-ți-a), g.-d. art. expectorației; pl. expectorații, art. expectorațiile (-ți-i-)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DCR2] etnomuzicologic, -ă adj. (muz.) Privitor la etnomuzicologie ◊ „O importantă lucrare etnomuzicologică” R.l. 15 […]
1. [DEX '09] EXPANSIONIST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: […]
1. [DEX '09] ETNOMUZICOLOGIE s. f. Ramură a muzicologiei care cercetează culturile muzicale ale popoarelor […]
1. [DEX '09] EXPANSIUNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere […]
1. [DEX '09] ETNOMUZICOLOG, -Ă, etnomuzicologi, -ge, s. m. și f. Specialist în etnomuzicologie. – […]
1. [DEX '09] EXPANSIVITATE s. f. Însușirea de a fi expansiv; manifestare a acestei însușiri, […]
1. [DEX '09] ETNONIM, etnonime, s. n. Nume de popor. – Din fr. ethnonyme. 2. […]
1. [DEX '09] EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro