1. [DEX '09] EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.
2. [MDA2] expatria [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga să-și părăsească patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A părăsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se depărta.
3. [CADE] * EXPATRIA (-triez) I. vb. tr. A sili pe cineva să-și părăsească patria. II. vb. refl. A-și părăsi patria, a pribegi [fr.].
4. [CADE] *EXPATRIA (-triez) I. vb. tr. A sili pe cineva să-și părăsească patria. II. vb. refl. A-și părăsi patria, a pribegi [fr.].
5. [DLRLC] EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; a emigra. S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. – Pronunțat: -tri-a.
6. [DLRM] EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Fr. expatrier.
7. [DN] EXPATRIA vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].
8. [MDN '00] EXPATRIA vb. refl. a emigra. (< fr. éxpatrier)
9. [Șăineanu, ed. VI] expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.
10. [MDA2] espatria v vz expatria
11. [Scriban] *expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.
12. [DOOM 3] expatria (a se ~) (desp. -pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă expatriez (desp. -tri-ez), 3 se expatriază, 1 pl. ne expatriem; conj. prez. 1 sg. să mă expatriez, 3 să se expatrieze; imper. 2 sg. afirm. expatriază-te; ger. expatriindu-mă (desp. -tri-in-)
13. [DOOM 2] !expatria (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriază, 1 pl. ne expatriem (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatrieze; ger. expatriindu-se (-tri-in-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL