1. [MDA2] exorație sf [At: LM / V: (îvr) essorațiune, ~iune / Pl: ~ii / E: lat exoratio, -onis, fr exoration] 1 (Liv) Înduplecare prin rugăciune, pocăință etc. 2 (Ccr) Rugăminte făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva.
2. [DN] EXORAȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration].
3. [MDN '00] EXORAȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration)
4. [MDA2] essorațiune sf vz exorație
5. [MDA2] exorațiune sf vz exorație
6. [DOOM 3] exorație (livr.) (desp. e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exorația (desp. -ți-a), g.-d. art. exorației; pl. exorații, art. exorațiile (desp. -ți-i-)
7. [DOOM 2] !exorație (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exorația (-ți-a), g.-d. art. exorației; pl. exorații, art. exorațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL