1. [MDA2] exoflisi1 vt [At: (a. 1794) GALDI, M. PHAN. 186 / V: ecso~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐξοφλῶ] (Grî) 1 (C. i. o datorie) A achita. 2 (C. i. un cont) A lichida.
2. [MDA2] exoflisi2 vt [At: BL, IV, 78 / V: ecso~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐξωφυλλύσω[1]] (Grî) 1 (D. jocul de cărți) A separa cărțile fără valoare. 2 A concedia. 3 (Pex) A expedia (pe cineva).
3. [CADE] EXOFLISI (-isesc) vb. tr. 1 ‡ A plăti tot, a achita ¶ 2 familiar pop. A se scăpa de cineva, a-l trimite să se plimbe: bate-mi în ușă cînd l-îi ~ pe Crăcănel CAR. [ngr. viit. έξοφλήσω < έξοφλώ].
4. [CADE] EXOFLISI (-isesc) vb. tr. 1 ‡ A plăti tot, a achita ¶ 2 F Ⓟ A se scăpa de cineva, a-l trimite să se plimbe: bate-mi în ușă cînd l-îi ~ pe Crăcănel (CAR.) [ngr. viit. έξοφλήσω < έξοφλώ].
5. [DLRLC] EXOFLISI, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196.
6. [DLRM] EXOFLISI, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A concedia, a da afară din slujbă; p. ext. a se descotorosi de cineva. – Ngr. exoflo, viit. exofliso.
7. [Șăineanu, ed. VI] exoflisì v. pop. a expedia. [Gr. mod.].
8. [Scriban] *exoflisésc v. tr. (ngr. exofló, aoristu exóflisa, sting o datorie). Vechĭ. Răfuĭesc, plătesc de tot. Azĭ. Iron. Daŭ gata, expediez (trăgînd o bătaĭe, înșelînd, ucizînd orĭ făcînd să se astîmpere): l-a exoflisit și pe ăsta!
9. [DOOM 3] exoflisi (a ~) (înv.) (desp. -xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisesc, 3 sg. exoflisește, imperf. 1 exofliseam; conj. prez. 1 sg. să exoflisesc, 3 să exoflisească
10. [DOOM 2] exoflisi (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisesc, imperf. 3 sg. exoflisea; conj. prez. 3 să exoflisească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL