1. [DEX '09] EXILARE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
2. [MDA2] exilare sf [At: VASICI, M. II, 67/3 / V: (înv) esi~ / P: eg-zi~ / Pl: ~lări / E: exila] 1 Îndepărtare definitivă (sau temporară) a unei persoane din țara sau din localitatea de origine Si: depărtare, expulzare, surghiunire, (rar) exilație (1), (înv) desțărare. 2 Emigrare. 3 (Rar) Izgonire.
3. [DLRLC] EXILARE s. f. Acțiunea de a (se) exila; surghiunire. Exilarea a doi frați Văcărești la Chipru, unde se prăpădi unul dintr-înșii, nu descurajă de loc pe romîni. BĂLCESCU, O. I 72.
4. [DLRM] EXILARE s. f. Acțiunea de a (se) exila.
5. [DN] EXILARE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila].
6. [DEX '09] EXILA, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler.
7. [MDA2] eczili v vz exila
8. [MDA2] esila[1] v vz exila
9. [MDA2] esilare sf vz exilare
10. [MDA2] exila [At: GUSTI, G.V. 132/25 / V: (înv) esi~, eczili, ezi~ / P: eg-zi~ / Pzi: ~lez, (înv) exil / E: fr exiler] 1 vt (C.i. persoane; fșa) A condamna la exil (1) Si: a deporta, a expatria, a expulza, a surghiuni, (înv) a desțăra. 2 vr A părăsi de bunăvoie țara sau localitatea de origine (de teama persecuției) Si: a emigra, a se expatria, a băjeni, a pribegi. 3 vr A se izola. 4 vt (C.i. persoane; fșa) A îndepărta dintr-un anumit loc, dintr-o societate Si: a izgoni, a alunga, a exclude (1).
11. [MDA2] ezila v vz exila
12. [CADE] * EXILA (-lez) I. vb. tr. 1 A trimite în exil, a surghiuni ¶ 2 pr. ext. A îndepărta, a urgisi, pe cineva, a nu-i permite să mai dea ochi cu noi. II. vb. refl. A se condamna la un exil voluntar; a se retrage departe de lume [fr.].
13. [CADE] *EXILA (-ilez) I. vb. tr. 1 A trimite în exil, a surghiuni ¶ 2 pr. ext. A îndepărta, a urgisi, pe cineva, a nu-i permite să mai dea ochi cu noi. II. vb. refl. A se condamna la un exil voluntar; a se retrage departe de lume [fr.].
14. [CADE] * EXILAT I. adj. p. EXILA. II. sm. Cel ce trăește în exil, surghiunit.
15. [CADE] *EXILAT I. adj. p. EXILA. II. sm. Cel ce trăește în exil, surghiunit.
16. [DLRLC] EXILA, exilez, vb. I. Tranz. (În trecut) A pedepsi (de obicei pe un infractor politic) cu izgonirea definitivă sau temporară din țară (sau dintr-o anumită localitate); a surghiuni. V. expulza. Nevinovata poveste servi de pretext... ca să închidă jurnalul și să exileze pe autor. NEGRUZZI, S. I 94. Mavrogheni izbuti a dobîndi un firman prin care exilă pe bătrînul ban Pană Filipescu cu fiii lui Nicolaie și Constantin la mînăstirile muntelui Athos. BĂLCESCU, O. I 87. ♦ Refl. A pleca de bunăvoie din țara sa, a se condamna la un exil voluntar. Medelnicerul Ștefanache și Dudescu, capetele opoziției, se exilară la insula Mitiline. BĂLCESCU, O. I 72.
17. [DLRM] EXILA, exilez, vb. I. Tranz. și refl. A obliga să plece sau a pleca în exil. – Fr. exiler.
18. [DN] EXILA vb. I. tr. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). [< fr. exiler].
19. [MDN '00] EXILA vb. tr., refl. a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< fr. exiler)
20. [Șăineanu, ed. VI] exilà v. 1. a trimete în exil; 2. fig. a îndepărta, a respinge.
21. [Scriban] *exiléz v. tr. (fr. exiler, d. exil, exil). Pedepsesc un cetățean gonindu-l din patrie pe tot-de-a-una orĭ pe un timp. V. refl. Părăsesc de voĭe patria. – Ob. egz- (după fr.).
22. [DOOM 3] exilare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilării; pl. exilări
23. [DOOM 2] exilare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilării; pl. exilări
24. [DOOM 3] exila (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exilez, 3 exilează; conj. prez. 1 sg. să exilez, 3 să exileze
25. [DOOM 2] exila (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exilează
26. [Argou] exila, exilez v. r. (deț.) a executa o lungă pedeapsă privativă de libertate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL