1. [MDA2] exigere sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: exige] (Înv) Pretenție (exagerată).
2. [DEX '09] EXIGE, exig, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger.
3. [MDA2] esige v vz exige
4. [MDA2] exige vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esi~, ~a / Pzi: exig / E: fr exiger, lat exigere] (Liv) 1 A cere imperios Si: a exigea (1). 2 A pretinde (în virtutea unui drept) Si: a exigea (2). 3 (C.i. o persoană) A constrânge. 4 (Nob) A plăti. 5 A necesita.
5. [MDA2] exigea vt vz exige
6. [DN] EXIGE vb. III. tr. A cere imperios, insistent. [Pron. eg-zi-, p. i. exig, ger. exigînd. / < lat. exsigere, fr. exiger].
7. [MDN '00] EXIGE vb. tr. a cere imperios, insistent. (< lat. exsigere, fr. exsiger)
8. [Șăineanu, ed. VI] exige v. 1. a cere în virtutea unui drept, a reclama cu forța: legea exige ca copii să meargă la școală; 2. a impune, a obliga: onoarea exige.
9. [Scriban] *exíg, -ís, a -íge v. tr. (lat. éx-igo, ex-igere, d. ex, afară, și ágere, a împinge, a face. V. actor, cheag, cuget, prodig, redactor, transig). Cer în virtutea unuĭ drept saŭ pretind cu forța. Fig. Comand: onoarea exige. Cer, reclam: starea luĭ exige multe îngrijirĭ.
10. [DOOM 3] exige (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exig, 3 sg. exige; conj. prez. 1 sg. să exig, 3 să exigă (nefolosit la timpurile trecute, ger., part.)
11. [DOOM 2] exige (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exig (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL