1. [DEX '09] EXORTA, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.
2. [MDA2] esorta vt vz exorta
3. [MDA2] exhorta vt vz exorta
4. [MDA2] exorta vt [At: ARISTIA, PLUT. / V: (rar) exho~, (îvr) eso~ / Pzi: ~tez / E: fr exhorter] (Liv) A îndemna, a înflăcăra o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte).
5. [DN] EXHORTA vb. I. v. exorta.
6. [DN] EXORTA vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].
7. [MDN '00] EXORTA vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)
8. [Scriban] *exortéz v. tr. (lat. ex-hortári). Rar. Îndemn.
9. [DOOM 3] exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. exortez, 3 exortează; conj. prez. 1 sg. să exortez, 3 să exorteze
10. [DOOM 2] exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exortează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL