1. [MDA2] exhortare sf vz exortare
2. [DN] EXHORTARE s.f. v. exortare.
3. [DEX '09] EXORTA, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.
4. [DEX '09] EXORTARE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.
5. [MDA2] esorta vt vz exorta
6. [MDA2] exhorta vt vz exorta
7. [MDA2] exorta vt [At: ARISTIA, PLUT. / V: (rar) exho~, (îvr) eso~ / Pzi: ~tez / E: fr exhorter] (Liv) A îndemna, a înflăcăra o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte).
8. [MDA2] exortare sf [At: COSTINESCU / V: exho~ / Pl: ~tări / E: exorta] 1-2 (Liv) Exortație (1-2).
9. [DN] EXHORTA vb. I. v. exorta.
10. [DN] EXORTA vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].
11. [DN] EXORTARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. [Var. exhortare s.f. / < exorta].
12. [MDN '00] EXORTA vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)
13. [Scriban] *exortéz v. tr. (lat. ex-hortári). Rar. Îndemn.
14. [DOOM 3] exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. exortez, 3 exortează; conj. prez. 1 sg. să exortez, 3 să exorteze
15. [DOOM 3] exortare (livr.) s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
16. [DOOM 2] exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exortează
17. [DOOM 2] exortare (livr.) s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL