1. [MDA2] execrat, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, VIII / Pl: ~ați, ~e / E: execra] 1 Care are repulsie față de cineva sau ceva. 2 Detestat. 3 Disprețuit. 4 (Sst) Blestemat.
2. [DEX '09] EXECRA, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari.
3. [MDA2] execra vt [At: LM / V: (înv) ese~ / P: eg-ze~ / Pzi: ~rez / E: fr exécrer, lat execrare] 1 (Rar) A face o capelă, biserică etc. inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin din cauza profanării sau deteriorării. 2 (Frm) A avea repulsie față de cineva sau ceva. 3 (Frm) A detesta. 4 (Frm) A disprețui. 5 (Sst; îf esecra) A blestema.
4. [CADE] *EXECRA (-crez) vb. tr. A urî, a scîrbi, a-i fi scîrbă de cineva sau de ceva [fr.].
5. [CADE] * EXECRA (-crez) vb. tr. A urî, a scîrbi, a-i fi scîrbă de cineva sau de ceva [fr.].
6. [DEX '98] EXECRA, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.
7. [DN] EXECRA vb. I. tr. (Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].
8. [MDN '00] EXECRA vb. tr. a detesta profund, a disprețui; a avea oroare de... (< fr. exécrer)
9. [Șăineanu, ed. VI] execrà v. a avea groază de cineva sau de ceva, a-l detesta.
10. [Scriban] *execréz v. tr. (lat. éx-secror, -ári, a blestema, d. sacer, blestemat). V. consacrez, sacru). Detest, mĭ-e grozav de scîrbă de cineva.
11. [DOOM 3] execra (a ~) (rar) (desp. -xe-cra) vb., ind. prez. 1 sg. execrez, 3 execrează; conj. prez. 1 sg. să execrez, 3 să execreze
12. [DOOM 2] execra (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execrează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL