1. [DEX '09] EXASPERARE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
2. [MDA2] exasperare sf [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pl: ~rări / E: exaspera] 1 Stare de enervare Si: (rar) exasperat1 (1), exasperație (1). 2 Stare de iritare maximă Si: (rar) exasperat1 (2), exasperație (2). 3 (Îlav) (Până) la ~ Până la limită. 4 (Îal) La culme. 5 Sâcâire. 6 Intensificare.
3. [DLRLC] EXASPERARE s. f. Acțiunea de a exaspera; enervare, iritare puternică. ◊ Loc. adv. Pînă la exasperare = pînă la ultima limită; la culme. Afișe imense, cu chipul lui mărit pînă la exasperare, acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66.
4. [DLRM] EXASPERARE s. f. Acțiunea de a exaspera; enervare, iritare puternică. ♦ Loc. adv. Pînă la exasperare = pînă la ultima limită.
5. [DN] EXASPERARE s.f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei; desperare. [< exaspera].
6. [DEX '09] EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.
7. [MDA2] exaspera [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pzi: ~rez / E: fr exaspérer] 1-2 vtr A (se) enerva (5). 3-4 vtr A (se) irita peste măsură. 5 vt A sâcâi. 6-7 vtr A (se) intensifica.
8. [CADE] *EXASPERA (-erez) vb. tr. A întărita peste măsură, a scoate din răbdări: scena din urmă cu bărbatu-său o revolta, o exaspera D. -ZAMF. [fr.].
9. [CADE] * EXASPERA (-erez) vb. tr. A întărîta peste măsură, a scoate din răbdări: scena din urmă cu bărbatu-său o revolta, o exaspera (D.-ZAMF.) [fr.].
10. [CADE] * EXASPERAȚIUNE, EXASPERARE sf. Faptul de a exaspera, întărîtare peste măsură, scoatere din răbdări [fr.].
11. [CADE] *EXASPERAȚIUNE, EXASPERARE sf. Faptul de a exaspera, întărîtare peste măsură, scoatere din răbdări [fr.].
12. [DLRLC] EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A irita, a enerva peste măsură; a scoate din răbdări, din fire, din sărite. Ce ai, Bologa? izbucni în sfîrșit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu muțenia! REBREANU, P. S. 11. ◊ (Cu privire la răbdare, nervi etc.) Fiecare mișcare îi pare înadins îndreptată împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262.
13. [DLRM] EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură. – Fr. exaspérer (lat. lit. exasperare).
14. [DN] EXASPERA vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exaspérer, cf. lat. exasperare].
15. [MDN '00] EXASPERA vb. tr. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite. (< fr. exaspérer, lat. exasperare)
16. [Șăineanu, ed. VI] exasperà v. a irita peste măsură.
17. [Scriban] *exasperéz v. intr. (fr. exaspérer, d. lat. ex-áspero, -áre, d. asper, aspru). Supăr grozav. V. refl. Mă supăr și perd răbdarea de tot. – Și egz- (după fr.).
18. [DOOM 3] exasperare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperării; pl. exasperări
19. [DOOM 2] exasperare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperării; pl. exasperări
20. [DOOM 3] exaspera (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exasperez, 3 exasperează; conj. prez. 1 sg. să exasperez, 3 să exaspereze
21. [DOOM 2] exaspera (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exasperează
22. [MDO] exaspera (gz)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL