1. [DEX '09] EXARH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. – Din ngr. íxarhos.
2. [MDA2] exarh sm [At: VALIAN, V. / P: egza~ / Pl: ~i / E: ngr ίξαρκος] 1 Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. 2 Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 3 (Bis; înv) Demnitate în ierarhia ortodoxă, superioară celei de mitropolit și inferioară celei de patriarh, conferită, prin delegație, de patriarhia din Constantinopol. 4 (Bis; înv) Persoană care deținea demnitatea de exarh (3). 5 Organ de inspecție și de control al mănăstirilor într-o eparhie. 6 Arhiereu membru într-un exarh (5). 7 (Mol; înv) Mitropolit. 8 (Înv; șîs ~ul plaiurilor sau al plaiului ori ~ul laturilor) Șef al unei biserici ortodoxe autonome Si: patriarh. 9 (Fig; înv) Căpetenie.
3. [CADE] EXARH sm. 1 🔎 Locțiitor al împăraților din Constantinopol, care guverna provinciile din Apus și-și avea reședința la Ravena (567-752) ¶ 2 🔎 Locțiitor al împăratului însărcinat să guverneze Africa ¶ 3 ⛪ ~ul plaiurilor, unul din titlurile pe care le purta Mitropolitul primat [gr. ἐξαρχος].
4. [CADE] EXARH sm. 1 🔎 Locțiitor al împăraților din Constantinopol, care guverna provinciile din Apus și-și avea reședința la Ravena (567-752)¶ 2 🔎 Locțiitor al împăratului însărcinat să guverneze Africa ¶ 3 ⛪ ~ul plaiurilor, unul din titlurile pe care le purta Mitropolitul primat [gr. έξαρχος].
5. [DEX '98] EXARH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de nord. 2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegație, de către patriarhia din Constantinopol; persoană care deținea această demnitate. 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [Pr.: eg-zarh] – Din ngr. íxarhos.
6. [DLRLC] EXARH, exarhi, s. m. 1. Șef al unei biserici ortodoxe autonome. 2. Organ de inspecție și control al mănăstirilor dintr-o eparhie ortodoxă.
7. [DLRM] EXARH, exarhi, s. m. 1. Șef al unei biserici ortodoxe autonome. 2. Organ de inspectie și control al mănăstirilor dintr-o eparhie ortodoxă. – Ngr. exarchos.
8. [DN] EXARH s.m. 1. Titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul roman de răsărit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. Căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. [Pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – șef].
9. [MDN '00] EXARH s. m. 1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ◊ organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)
10. [Șăineanu, ed. VI] exarh m. 1. locțiitor în Italia al împăratului din Orient; 2. locțiitorul patriarhului din Constantinopole: Exarhul Plaiurilor, titlul Mitropolitului nostru Primat [Gr. mod.].
11. [Scriban] *exárh m. (ngr. și vgr. éxarhos). Cel care ținea locu împăratuluĭ din Orient în Italia. Locotenentu patriarhuluĭ din Constantinopol. Exarhu plaĭurilor, titlu fostuluĭ mitropolit primat al Româniiĭ.
12. [DOOM 3] exarh (desp. e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exarhi
13. [DOOM 2] !exarh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exarhi
14. [IVO-III] exarh, -hi.
15. [DER] exarh (exarhi), s. m. – Vicar. – Mr. exarhu. Ngr. ἔξαρχος. Sec. XVII (Murnu 23). – Der. exarhie, s. f. (vicariat).
16. [D.Religios] exarh, exarhi s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și Africa de Nord. 2. (În trecut) Demnitate bisericească în Bis. ortodoxă, superioară mitropolitului și inferioară patriarhului, care se conferea prin delegație de către Patriarhia din Constantinopol (Mitropolitul Ungrovlahiei era și exarh al plaiurilor dincolo de Carpați); persoană care deținea această demnitate. (Astăzi) Arhimandrit numit de chiriarh cu atribuții de inspecție și de control al m-rilor dintr-o eparhie. – Din gr. exarhos.
17. [DE] EXÁRH (< fr., lat., 3 ngr.) s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană (sec. 4). 2. Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord în sec. 6-7. 3. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul de la Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie sau dintr-o țară. ♦ Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie.
18. [Onomastic] EXARH, titlu ecles. < gr. ῎Eξαρχος: Ecsarhu (Arh); Exarhu act.; Esarcu, C., diplomat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL