1. [DEX '09] EXAMINATOR, -OARE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator.
2. [MDA2] examinator, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~năt~, ~menăt~, (înv) esa~, esaminatoriu / P: egza~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr examinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care supune pe cineva unui examen (4). 3-4 smf, a (Persoană) care supune studiului, cercetării amănunțite un obiect, o ființă sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe. 5-6 smf, a (Persoană) care controlează ceva. 7-8 smf, a (Îvr; îf esaminatoriu) (Persoană) care interoghează un acuzat. 9 sn (Teh; îs) ~ de capse Aparat cu care se determină dacă o capsă electrică cu fir incandescent este bună și dacă legăturile stabilite între explozer și capse sunt bine făcute.
3. [CADE] * EXAMINATOR, EXAMINATOARE adj. și sm. f. 🖋 Care examinează: profesor examinator; cînd un guguman susține că n’ai dreptate și cînd acel guguman ți-e examinator, închide gura și taci (DLVR.) [fr.].
4. [CADE] *EXAMINATOR, EXAMINATOARE adj. și sm. f. Care examinează: profesor examinator; cînd un guguman susține că n’ai dreptate și cînd acel guguman ți-e examinator, închide gura și taci DLVR. [fr.].
5. [DEX '98] EXAMINATOR, -OARE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator, -oris.
6. [DLRLC] EXAMINATOR, -OARE, examinatori, -oare, adj. Care examinează, care supune pe cineva unui examen (1). Președintele comisiei examinatoare a vorbit candidaților. ◊ (Substantivat) Cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului. BART, S. M. 61. Domnul care întreabă e tipul examinatorului ironic. VLAHUȚĂ, O. A. 437.
7. [DLRM] EXAMINATOR, -OARE, examinatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care examinează. – Fr. examinateur (lat. lit. examinator, -oris).
8. [DN] EXAMINATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care examinează. [Pron. eg-za-. / cf. fr. examinateur].
9. [MDN '00] EXAMINATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care examinează. (< fr. examinateur)
10. [Șăineanu, ed. VI] examinator m. cel ce examinează.
11. [Scriban] *examinatór, -oáre adj. și s. Care examinează. – Ob. egz-.
12. [MDA2] esaminator, ~oare smf, a vz examinator
13. [MDA2] esaminatoriu, ~ie smf, a vz examinator
14. [MDA2] examenător, ~oare smf, a vz examinator
15. [MDA2] examinător, ~oare smf, a vz examinator
16. [DOOM 3] examinator [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatori; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoare
17. [DOOM 2] examinator [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatori; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL