1. [MDA2] examinat2, ~ă [At: STAMATI, D. / P: egza~ / V: (înv) esa~, ~men~, eza~ / Pl: ~ați, ~e / E: examina] 1-2 smf, a (Individ) care a fost supus unui examen (4) Si: (îvr) examenuit2 (1-2), examinăluit2 (1-2). 3-4 smf, a (Înv) (Individ) care a fost supus unui interogatoriu Si: (îvr) examenuit2 (3-4), examinăluit2 (3-4). 5 a (D. obiecte, ființe, fenomene) Care a fost supus unei cercetări amănunțite pentru a trage concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe. 6 (D. obiecte, persoane) Privit insistent.
2. [MDA2] examinat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~, ~men~, eza~ / P: egz~ / Pl: ~uri / E: examina] (Rar) 1-4 Examinare (1-4).
3. [DEX '09] EXAMINA, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
4. [MDA2] esamina v vz examina
5. [MDA2] esaminat2, ~ă smf, a vz examinat2
6. [MDA2] esaminat1 sn vz examinat1
7. [MDA2] examena vt vz examina
8. [MDA2] examenat2, ~ă smf, a vz examinat2
9. [MDA2] examenat1 sn vz examinat1
10. [MDA2] examina vt [At: PETROVICI, P. 53/21 / P: egz~ / V: (înv) esa~, ~mena, eza~ / Pzi: ~nez și (rar) ~amin / E: fr examiner, lat examinare] 1 A supune pe cineva unui examen (4) Si: a asculta, a interoga, (îvr) a examenui (1), a examinălui (1). 2 (Înv) A supune un acuzat unui interogatoriu Si: a interoga, (îvr) a examenui (2), a examinălui (2). 3 A supune studiului, cercetării amănunțite un obiect, o ființă sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe Si: a cerceta. 4 (Îe) A-și ~ conștiința A-și cerceta atent propria conduită, din punct de vedere moral. 5 A privi cu insistență o persoană, un obiect etc.
11. [MDA2] ezamina vt vz examina
12. [MDA2] ezaminat2, ~ă smf, a vz examinat2
13. [MDA2] ezaminat1 sn vz examinat1
14. [CADE] *EXAMINA (-inez) vb. tr. 1 A observa, a cerceta cu luare aminte, a privi cu băgare de seamă ¶ 2 🖋 A supune unui examen, a pune întrebări unui candidat spre a constata ce știe [fr.].
15. [CADE] * EXAMINA (-inez) vb. tr. 1 A observa, a cerceta cu luare aminte, a privi cu băgare de seamă ¶ 2 🖋 A supune unui examen, a pune întrebări unui candidat spre a constata ce știe [fr.].
16. [DLRLC] EXAMINA, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a privi cu atenție, a studia amănunțit un lucru (concret sau abstract) pentru a ajunge la o justă cunoaștere a lui. Cererile de înscriere vor fi examinate de adunarea generală, care va decide asupra primirii membrilor în gospodărie. STAT. GOSP. AGR. 19. ◊ Refl. reciproc. Și unul și altul au rămas la distanță, examinîndu-se cu ochii. GALACTION, O. I 134. ♦ (Despre medici) A cerceta amănunțit un bolnav sau o parte bolnavă a corpului, pentru a pune diagnosticul. După ce-i examină rana și-i făcu un pansament nou, doctorul se așeză mut pe scaun. BART, E. 341. 2. A supune (un elev, un student, un aspirant la un post, la un titlu etc.) unei probe de verificare și apreciere a cunoștințelor dobîndite. [Profesorul] examina foarte rar. VLAHUȚĂ, O. A. 249.
17. [DLRM] EXAMINA, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva (pentru a ajunge la o justă cunoaștere a lor). ♦ A cerceta un bolnav sau o parte bolnavă a corpului, pentru a pune diagnosticul și a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și apreciere a cunoștințelor. – Fr. examiner (lat. lit. examinare).
18. [DN] EXAMINA vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sănătății cuiva. 2. A întreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron. eg-za-. / < fr. examiner, cf. lat. examinare].
19. [MDN '00] EXAMINA vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ◊ a cerceta starea sănătății cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr. examiner, lat. examinare)
20. [Șăineanu, ed. VI] examinà v. 1. a observa cu luare aminte; 2. a face să treacă un examen: a examina un candidat.
21. [Scriban] *examinéz v. tr. (lat. exámino, -áre). Cercetez, observ atent: a examina o chestiune. Supun uneĭ probe un candidat ca să văd ce știe. – Ob. egz- (după fr.).
22. [DOOM 3] examina (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. examinez, 3 examinează; conj. prez. 1 sg. să examinez, 3 să examineze
23. [DOOM 2] examina (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examinează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL