Definiție și ce înseamnă exaltație

1. [MDA2] exaltație sf [At: VASICI, M. II, 92/18 / V: (înv) esa~, esaltațiune, esăltăciune, ~iune, ~tățiune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exaltation, lat exaltatio, -onis] 1 Lăudare. 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Înflăcărare. 8-9 Exaltare (8-9). 10 (Rar) Înălțare. 11 (Înv; îs) -ia crucii Înălțare a crucii. 12-14 (Înv) Exaltare (12-14). 15 (Chm; Fiz) Cantitate cu care este mărită refracția moleculară a unei substanțe organice care are în molecula sa duble legături conjugate sau triple legături, față de cazul în care nu ar avea asemenea legături. 16 (Chm; îvr) Purificare a sărurilor, metalelor etc. prin îndepărtarea elementelor străine.

2. [DN] EXALTAȚIE s.f. (Rar) Exaltare. [Gen. -iei. / < fr. exaltation, lat. bis. exaltatio].

3. [MDN '00] EXALTAȚIE s. f. exaltare. (< fr. exaltation, lat. exaltatio)

4. [MDA2] esaltație sf vz exaltație

5. [MDA2] esaltațiune sf vz exaltație

6. [MDA2] esăltăciune sf vz exaltație

7. [MDA2] exaltațiune sf vz exaltație

8. [MDA2] exaltățiune sf vz exaltație

9. [MDA2] ezaltație sf vz exaltație

10. [CADE] *EXALTAȚIUNE, EXALTAȚIE, EXALTARE sf. 1 Faptul de a (se) exalta ¶ 2 Glorificare, slăvire ¶ 2 Aprindere a minții, stare de spirit înflăcărată în mod neobicinuit ¶ 3 🩺 Exces de activitate a unui organ [fr.].

11. [CADE] * EXALTAȚIUNE, EXALTAȚIE, EXALTARE sf. 1 Faptul de a (se) exalta ¶ 2 Glorificare, slăvire ¶ 3 Aprindere a minții, stare de spirit înflăcărată în mod neobicinuit ¶ 4 🩺 Exces de activitate a unui organ [fr.].

12. [Șăineanu, ed. VI] exaltați(un)e f. 1. acțiunea de a exalta, glorificare; 2. entuziasm vehement; 3. Med. un fel de transport sau delir.

13. [Scriban] *exaltațiúne f. (lat. exaltátio, -ónis). Acțiunea de a exalta. Excitare a mințiĭ. Turburare mentală. Starea omuluĭ exaltat. Exaltarea Cruciĭ, Înălțarea Cruciĭ (V. înălțare). – Ob. egz- (după fr.). Și -áție, dar ob. -áre.

14. [DOOM 3] !exaltație [x pron. gz] (desp. -ți-e) s. f., art. exaltația (desp. -ți-a), g.-d. art. exaltației; pl. exaltații, art. exaltațiile (desp. -ți-i-)

15. [DOOM 2] exaltație [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaltația (-ți-a), g.-d. exaltații, art. exaltației

16. [MDO] exaltație (pr. gz)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro