1. [DEX '09] EVOCATOR, -OARE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.
2. [MDA2] evocator, ~oare [At: LM / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: evoca + -tor] 1-2 a Care are însușirea de a evoca (1-2) Si: (rar) evocant (1-2). 3-6 smf, a (Persoană) care face evocări (1-2). 7 a Care evocă (4).
3. [CADE] * EVOCATOR sm. Cel ce are darul de a evoca [fr.].
4. [CADE] *EVOCATOR sm. Cel ce are darul de a evoca [fr.].
5. [DLRLC] EVOCATOR, -OARE, evocatori, -oare, adj. Care are însușirea de a evoca, de a face clar, de a da viață, de a rechema în amintire. D. Sadoveanu e scriitorul nostru cel mai evocator. IBRĂILEANU, S. 34. ◊ (Substantivat) Taine... zice că numai unul a ajuns pe Shakespeare, ca evocator de viață, și acela e Balzac. GHEREA, ST. CR. I 15.
6. [DLRM] EVOCATOR, -OARE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire. – Fr. évocateur (lat. lit. evocatorius).
7. [DN] EVOCATOR, -OARE adj. Care are darul de a evoca; care amintește; evocativ. [Cf. fr. évocateur, lat. evocatorius].
8. [MDN '00] EVOCATOR, -OARE adj. care are darul de a evoca; evocativ. (< fr. évocateur, lat. evocatorius)
9. [Șăineanu, ed. VI] evocator m. cel ce evocă.
10. [MDA2] evocatoriu, ~ie smf, a vz evocator
11. [Scriban] *evocatóriŭ, -ie adj. (lat. evocatorius). Care produce o evocațiune: ceremonie evocatorie.
12. [DOOM 3] evocator adj. m., pl. evocatori; f. sg. și pl. evocatoare
13. [DOOM 2] evocator adj. m., pl. evocatori; f. sg. și pl. evocatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL