1. [MDA2] evocat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: evoca] 1-2 (D. evenimente, fapte, împrejurări, persoane etc. din trecut) Care a fost readus în conștiință sau care a fost zugrăvit prin cuvinte. 3 (D. spiritele morților; rar) Chemat cu ajutorul vrăjilor, al formulelor magice etc. 4 (Jur; d. un proces) Retras de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal. 5 Descris. 6 Scos în relief.
2. [DEX '09] EVOCA, evoc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.
3. [MDA2] evoca vt [At: PONTBRIANT, D: / Pzi: evoc, (3) (rar) evoacă / E: fr évoquer, lat evocare] 1 A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute Si: a aminti. 2 A zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. 3 (Rar) A chema spiritele morților cu ajutorul vrăjilor, al formulelor magice. 4 (Jur) A retrage un proces de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal. 5 A descrie. 6 A scoate în relief.
4. [CADE] * EVOCA (-oc) vb. tr. 1 A face să apară duhurile sau sufletele morților prin vrăji sau cu ajutorul unor anumite formule ¶ 2 Ⓕ A aminti, a aduce aminte, a rechema în minte: Dar tu-mi evoci o lume ’ntreagă De care... doruri mistice mă leagă (VLAH.) [fr.< lat.].
5. [CADE] *EVOCA (-oc) vb. tr. 1 A face să apară duhurile sau sufletele morților prin vrăji sau cu ajutorul unor anumite formule ¶ 2 Fig. A aminti, a aduce aminte, a rechema în minte: Dar tu-mi evoci o lume ’ntreagă De care... doruri mistice mă leagă VLAH. [fr.< lat.].
6. [DLRLC] EVOCA, evoc, vb. I. Tranz. A aduce în focarul conștiinței fapte, evenimente, împrejurări, imagini trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; a scoate în relief. Romanul evocă zbuciumul dureros al bătrînului meșter, om cinstit, devotat clasei sale, dar prizonier încă al vechii mentalități care dăinuia în mișcarea muncitorească de la noi în perioada ei de început. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. Atunci cînd veți vrea să evocați o imagine de nesfărîmat, numele lui Horia vă poate oferi cea mai elocventă comparație. BOGZA, Ț. 38.
7. [DLRM] EVOCA, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Fr. évoquer (lat. lit. evocare).
8. [DN] EVOCA vb. I. tr. A aminti, a-și aduce aminte; a descrie, a scoate în relief. [P.i. evoc. / < fr. évoquer, it., lat. evocare].
9. [MDN '00] EVOCA vb. tr. a reaminti, a reînvia; a descrie în mod sugestiv. (< fr. évoquer, lat. evocare)
10. [Șăineanu, ed. VI] evocà v. 1. a chema cu fermece, a face s’apară: vrăjitorii se făliau a evoca sufletele morților; 2. fig. a aduce aminte: a evoca trecutul.
11. [Scriban] *evóc, a -á v. tr. (lat. é-voco, -áre. – Se conj. ca convoc). Chem pin farmece: a evoca strigoiĭ. Aduc aminte: a evoca amintirile. Jur. Retrag unuĭ tribunal un proces și-l daŭ altuĭa.
12. [DOOM 3] evoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evoc, 2 sg. evoci, 3 evocă; conj. prez. 1 sg. să evoc, 3 să evoce
13. [DOOM 2] evoca (a ~) vb., ind. prez. 3 evocă; conj. prez. 3 să evoce
14. [IVO-III] evoc, -vocă 3.
15. [DER] evoca (evoc, evocat), vb. – A aduce la cunoștință fapte, evenimente trecute. Lat. evocare (sec. XIX). – Der. evocabil, adj. (care poate fi evocat); evocați(un)e, s. f. (acțiunea de a evoca); evocator, adj. (care evocă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL