1. [DEX '09] EVOCARE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca.
2. [MDA2] evocare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~cări / E: evoca] 1 Aducerea în conștiință a faptelor, evenimentelor, împrejurărilor etc. trecute Si: (rar) evocație (1). 2 Zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult Si: (rar) evocație (2). 3 (Rar) Chemare a spiritelor morților cu ajutorul vrăjilor, al formulelor magice Si: (rar) evocație (3). 4 (Jur) Retragerea unui proces de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal Si: (rar) evocație (4). 5 Descriere. 6 Scoatere în relief. 7-9 (Ccr) Compoziție literară în care se evocă (1-2, 5) ceva. 10-11 (Îla) De ~ Evocator (1-2).
3. [DLRLC] EVOCARE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; aducere în focarul conștiinței a unor fapte, imagini, împrejurări petrecute demult; scoaterea în relief a unor astfel de fapte, imagini etc. Sfîrșesc evocarea uneia din nopțile de pomină ale ținutului. BOGZA, C. O. 289. Procedeul cel mai des, și care este felul obișnuit al d-lui Sadoveanu de a trata natura, este descoperirea și evocarea corespondenței dintre ea și om. IBRĂILEANU, S. 22.
4. [DLRM] EVOCARE, evocări, s. f. Faptul de a evoca ; (concr.) compoziție literară în care se evocă ceva.
5. [DN] EVOCARE s.f. Acțiunea de a evoca și rezultatul ei; amintire, aducere-aminte; evocație. [< evoca].
6. [MDN '00] EVOCARE s. f. faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocație ◊ scriere literară în care se evocă ceva. (< evoca)
7. [DEX '09] EVOCA, evoc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.
8. [MDA2] evoca vt [At: PONTBRIANT, D: / Pzi: evoc, (3) (rar) evoacă / E: fr évoquer, lat evocare] 1 A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute Si: a aminti. 2 A zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. 3 (Rar) A chema spiritele morților cu ajutorul vrăjilor, al formulelor magice. 4 (Jur) A retrage un proces de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal. 5 A descrie. 6 A scoate în relief.
9. [CADE] *EVOCA (-oc) vb. tr. 1 A face să apară duhurile sau sufletele morților prin vrăji sau cu ajutorul unor anumite formule ¶ 2 Fig. A aminti, a aduce aminte, a rechema în minte: Dar tu-mi evoci o lume ’ntreagă De care... doruri mistice mă leagă VLAH. [fr.< lat.].
10. [CADE] * EVOCA (-oc) vb. tr. 1 A face să apară duhurile sau sufletele morților prin vrăji sau cu ajutorul unor anumite formule ¶ 2 Ⓕ A aminti, a aduce aminte, a rechema în minte: Dar tu-mi evoci o lume ’ntreagă De care... doruri mistice mă leagă (VLAH.) [fr.< lat.].
11. [DLRLC] EVOCA, evoc, vb. I. Tranz. A aduce în focarul conștiinței fapte, evenimente, împrejurări, imagini trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; a scoate în relief. Romanul evocă zbuciumul dureros al bătrînului meșter, om cinstit, devotat clasei sale, dar prizonier încă al vechii mentalități care dăinuia în mișcarea muncitorească de la noi în perioada ei de început. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. Atunci cînd veți vrea să evocați o imagine de nesfărîmat, numele lui Horia vă poate oferi cea mai elocventă comparație. BOGZA, Ț. 38.
12. [DLRM] EVOCA, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Fr. évoquer (lat. lit. evocare).
13. [DN] EVOCA vb. I. tr. A aminti, a-și aduce aminte; a descrie, a scoate în relief. [P.i. evoc. / < fr. évoquer, it., lat. evocare].
14. [MDN '00] EVOCA vb. tr. a reaminti, a reînvia; a descrie în mod sugestiv. (< fr. évoquer, lat. evocare)
15. [Șăineanu, ed. VI] evocà v. 1. a chema cu fermece, a face s’apară: vrăjitorii se făliau a evoca sufletele morților; 2. fig. a aduce aminte: a evoca trecutul.
16. [Scriban] *evóc, a -á v. tr. (lat. é-voco, -áre. – Se conj. ca convoc). Chem pin farmece: a evoca strigoiĭ. Aduc aminte: a evoca amintirile. Jur. Retrag unuĭ tribunal un proces și-l daŭ altuĭa.
17. [Scriban] *evocațiúne f. (lat. e-vocátio, -ónis). Acțiunea de a evoca. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
18. [DOOM 3] evocare s. f., g.-d. art. evocării; pl. evocări
19. [DOOM 2] evocare s. f., g.-d. art. evocării; pl. evocări
20. [DOOM 3] evoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evoc, 2 sg. evoci, 3 evocă; conj. prez. 1 sg. să evoc, 3 să evoce
21. [DOOM 2] evoca (a ~) vb., ind. prez. 3 evocă; conj. prez. 3 să evoce
22. [IVO-III] evoc, -vocă 3.
23. [DER] evoca (evoc, evocat), vb. – A aduce la cunoștință fapte, evenimente trecute. Lat. evocare (sec. XIX). – Der. evocabil, adj. (care poate fi evocat); evocați(un)e, s. f. (acțiunea de a evoca); evocator, adj. (care evocă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL