Definiție și ce înseamnă evaporare

1. [DEX '09] EVAPORARE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.

2. [MDA2] evaporare sf [At: COBÎLCESCU, G. 56/10 / Pl: ~rări / E: evapora] 1 (D. lichide) Transformare în vapori (la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere) Si: evaporat1, evaporație, vaporizare. 2 Eliminare a secrețiilor, sevelor etc. care se răspândesc în afară sub formă de vapori Si: evaporat1, evaporație. 3 (Rar; d. substanțe în stare cristalină) Sublimare. 4 (Fig) Risipire. 5 (Fig) Destrămare. 6 (Fam; fig) Dispariție, pe neobservate Si: evaporat1.

3. [DLRLC] EVAPORARE, evaporări, s. f. Acțiunea de a se evapora; transformarea unui lichid în vapori la suprafața sa. Prin evaporarea apei de la suprafața mărilor sau a oceanelor iau naștere norii, care, condensîndu-se în atmosferă, în zonele mai reci, se transformă în ploi sau zăpezi care cad pe scoarța pămîntului. MINERALOGIA 22.

4. [DLRM] EVAPORARE, evaporări, s. f. Acțiunea de a se evapora.

5. [DN] EVAPORARE s.f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei; evaporație. [< evapora].

6. [DEX '09] EVAPORA, evapor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

7. [MDA2] evapora [At: IC. LUM. (1841), 5531/1 / Pzi: evapor și ~rez / E: fr évaporer] 1-2 vri (D. lichide) A (se) transforma în vapori (la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere) Si: vaporiza. 3 vtf (C. i. lichide) A face să se transforme în vapori. 4 vr (D. secreții, seve etc.) A se elimina răspândindu-se în afară sub formă de vapori. 5-6 vri (Rar; d. substanțe în stare cristalină) A (se) sublima. 7 vr (Fig) A se risipi. 8 vtf A face să se destrame. 9 vr (Fam; fig) A dispărea, plecând pe neobservate.

8. [CADE] * EVAPORA (-orez) I. vb. tr. 📻 A preface un lichid în aburi. II. vb. refl. 1 A se preface în aburi ¶ 2 Ⓕ A se risipi, a se pierde [fr.].

9. [CADE] *EVAPORA (-orez) I. vb. tr. 📻 A preface un lichid în aburi. II. vb. refl. 1 A se preface în aburi ¶ 2 Fig. A se risipi, a se pierde [fr.].

10. [DLRLC] EVAPORA, evaporez și evapor, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în vapori la suprafața sa, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. Sub influența căldurii, apa se evaporează. ▭ Cînd... [cărămizile] sînt întinse la soare, stropii de apă încep să se evaporeze numaidecît. BOGZA, C. O. 222. ♦ Fig. A dispărea, a se face nevăzut. Ce stare poate fi mai tragică decît a alerga după ceva care îți pare scump... și acest ceva... să se evaporeze cînd vrei să-l apuci. GHEREA, ST. CR. I 167.

11. [DLRM] EVAPORA, evápor, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide, la pers. 3) A se transforma în vaporii la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Fr. évaporer (lat. lit. evaporare).

12. [DN] EVAPORA vb. I. 1. tr., refl. (Despre lichide) A (se) transforma în vapori la o temperatură inferioară temperaturii sale de fierbere. 2. refl. (Fig.) A dispărea, a pieri deodată. [P.i. evapor și -rez, 3,6 evaporă și -rează. / < fr. évaporer, it., lat. evaporare].

13. [MDN '00] EVAPORA vb. I. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori. II. refl. (fig.) a dispărea, a pieri deodată. (< fr. évaporer, lat. evaporare)

14. [Șăineanu, ed. VI] evaporà v. 1. a transforma în aburi, în gaz; 2. a se împrăștia, a dispare.

15. [Scriban] *evaporațiúne f. (lat. e-vaporátio, -ónis). Prefacerea unuĭ lichid în abur. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

16. [Scriban] *evaporéz v. tr. (lat. evapóro, -áre, d. vapor, abur). Fac să dispară prefăcîndu-se în abur: a evapora un lichid, benzina s’a evaporat. V. refl. Fig. Mă împrăștiĭ, dispar: mînia i s’a evaporat. V. vaporizez.

17. [DOOM 3] evaporare s. f., g.-d. art. evaporării; pl. evaporări

18. [DOOM 2] evaporare s. f., g.-d. art. evaporării; pl. evaporări

19. [DOOM 3] evapora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evapor, 3 evaporă; conj. prez. 1 sg. să evapor, 3 să evapore

20. [DOOM 2] !evapora (a ~) vb., ind. prez. 3 evaporă

21. [MDO] evapora (ind. prez. 3 sg. se evaporă)

22. [Argou] evapora, evaporez v. r. 1. a dispărea, a se face nevăzut. 2. (intl. – d. un infractor dat în urmărire generală) a se ascunde de poliție.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] EVACUABIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – […]
1. [DEX '09] EVACUARE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ […]
1. [MDA2] evacuat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~cu-a~ / Pl: ~ați, ~e […]
1. [MDA2] evacuator, ~oare [At: LM / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: […]
1. [MDA2] evacuație sf [At: KRETZULESCU, M. 42/16 / V: (înv) ~iune / P: ~cu-a-ți-e […]
1. [MDA2] evacuație sf [At: KRETZULESCU, M. 42/16 / V: (înv) ~iune / P: ~cu-a-ți-e […]
1. [DEX '09] EVADA, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau […]
1. [DEX '09] EVADARE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro