1. [MDA2] evangeliar sn vz evangheliar
2. [CADE] * EVANGELIAR, * EVANGHELIAR (pl. -are) sn. ⛪ Carte bisericească care cuprinde cele patru evanghelii, ce se citesc peste an în biserică, tetra(e)vanghel [fr.].
3. [CADE] *EVANGELIAR, *EVANGHELIAR (pl. -are) sn. ⛪ Carte bisericească care cuprinde cele patru evanghelii, ce se citesc peste an în biserică, tetra(e)vanghel [fr.].
4. [Șăineanu, ed. VI] evangeliar n. carte ce conține evangheliile.
5. [Scriban] *evangeliár n., pl. e (fr. évangéliaire, mlat. evangeliarium). Tetravanghel, carte care conține cele patru evangheliĭ. – Și evangheliar (după evanghelie).
6. [DEX '09] EVANGHELIAR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.
7. [MDA2] evangheliar sn [At: HASDEU, I. C. I, 145 / V: ~ngel~ / Pl: ~e / E: fr évangéliaire] Carte bisericească în care sunt cuprinse cele patru evanghelii Si: tetraevanghel.
8. [CADE] EVANGHELIE sf. 1 ⛪ Legea, învățătura Mîntuitorului ¶ 2 Fie-care din cele patru cărți în care se cuprinde viața și învățăturile lui Isus Hristos: Evanghelia lui Mateiu ¶ 3 – EVANGELIAR; proverb: a-și pune capul sănătos sub ~, a se băga singur, nesilit de nimeni și de nimic, în încurcături ¶ 4 Partea din evanghelie ce se citește la slujba divină ¶ 5 familiar pop. Înjurătură în care se pomenește de evanghelie: după patru ore de răcnete și înjurături... de sfinți și evanghelii... intram în curtea poștiei I. -GH. [vsl. < gr.].
9. [CADE] * EVANGHELIE sf. ⛪ 1 Legea, învățătura Mîntuitorului ¶ 2 Fie-care din cele patru cărti în care se cuprinde viața și învățăturile lui Isus Hristos: Evanghelia lui Mateiu ¶ 3 – EVANGELIAR; Ⓟ: a-și pune capul sănătos sub ~, a se băga singur, nesilit de nimeni și de nimic, în încurcături ¶ 4 Partea din evanghelie ce se citește la slujba divină ¶ 5 F Ⓟ Înjurătură în care se pornenește de evanghelie: după patru ore de răcnete și înjurături... de sfinți și evanghelii... intram în curtea poștiei (I.-GH.) [vsl. < gr.].
10. [DEX '98] EVANGHELIAR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.
11. [DLRLC] EVANGHELIAR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii. V. evanghelie, tetraevanghel. Evangheliarul lui Coresi. – Pronunțat: -li-ar.
12. [DLRM] EVANGHELIAR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii. [Pr.: -li-ar] – Fr. évangéliaire (lat. lit. evangeliarium).
13. [DN] EVANGHELIAR s.n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pron. -li-ar, pl. -re. / cf. fr. évangéliaire].
14. [MDN '00] EVANGHELIAR s. n. carte care cuprinde cele patru evanghelii. (< fr. évangéliaire, lat. evangeliarium)
15. [DOOM 3] evangheliar (desp. -li-ar) s. n., pl. evangheliare
16. [DOOM 2] evangheliar (-li-ar) s. n., pl. evangheliare
17. [D.Religios] evangheliar, evangheliare s. n. Carte bisericească de cult, care cuprinde părțile (pericopele) din Evanghelie scrise ce cei patru evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan, așa cum se folosesc ele la serviciul divin în tot cursul anului bisericesc; tetraevanghel; sfânta evanghelie. ♦ Evangheliarul de la Putna = carte de cult (1488-1489), cuprinzând cele patru evanghelii, operă a caligrafului și miniaturistului Palade (sec. 15), pe care l-a decorat cu remarcabile frontispicii și inițiale. ♦ Evangheliarul slavo-român de la Sibiu = carte de cult, cuprinzând primul text în limba română cu litere chirilice cunoscut până azi, tipărită la Sibiu între 1551 și 1553 (deci cu aproape un deceniu înainte de Coresi) de Filip Moldoveanu, care a tipărit și Catehismul luteran. Evanghelia după Matei din acest evangheliar este o traducere din slavonă în română, la care s-a folosit și textul german al Bibliei lui Luther. Constituie un important monument de limbă veche și de cultură românească și a fost publicat de Academia Română pentru prima oară în anul 1971. [Var.: evanghelier, vangheliar s. n.].
18. [DE] EVANGHELIÁR (< fr., lat.) s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. Unele exemplare, realizate de mari caligrafi și miniaturiști (Gavril Uric, Anastasie Crimca), sunt adevărate capodopere. Primul e. în limba română a apărut în 1561 la Brașov („Tetraevangheliarul” lui Coresi). 2. Carte de slujbă ce conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sf. Paști.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL