1. [DEX '09] ETICHETAT, -Ă, etichetați, -te, adj. Prevăzut cu o etichetă. – V. eticheta.
2. [MDA2] etichetat2, ~ă a [At: PÂRVAN, I. F., 40 / Pl: ~ați, ~e / E: eticheta] 1 (D. obiecte) Prevăzut cu o etichetă (1). 2 (Fig) Calificat (obiectiv sau subiectiv) într-un anume fel Si: categorisit.
3. [MDA2] etichetat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eticheta] 1-2 Etichetare (1-2).
4. [DLRLC] ETICHETAT, -Ă, etichetați, -te, adj. 1. Prevăzut cu o etichetă, purtînd o indicație asupra conținutului, valorii, destinației etc. 2. Fig. (Depreciativ, despre persoane) Calificat, cunoscut ca atare. Predescu... ținea morțiș să scoată un personaj literar dintr-un ucigaș banal și etichetat. POPA, V. 93.
5. [DLRM] ETICHETAT, -Ă, etichetați, -te, adj. 1. Prevăzut cu o etichetă. 2. Fig. (Depr., despre oameni) Calificat, cunoscut ca atare. – V. eticheta.
6. [DEX '09] ETICHETA, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.
7. [MDA2] eticheta vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr étiqueter] 1 A aplica o etichetă (1). 2 (Fig) A atribui o calitate cuiva așa cum se cuvine (sau cum se crede că se cuvine) Si: a califica, a categorisi.
8. [CADE] * ETICHETA (-etez) vb. tr. A lipi o etichetă [fr. étiqueter].
9. [CADE] *ETICHETA (-etez) vb. tr. A lipi o etichetă [fr. étiqueter].
10. [CADE] * ETICHETĂ (pl. -te) sf. 1 Bilețel, însemnare ce se pune sau se lipsește pe un obiect, spre a i se indica natura, proveniența, prețul, etc.: osul era alb și luciu, dar nu avea nici o ~ lipită pe el (NEGR.) ¶ 2 Ceremonial al Curții ¶ 3 Forme ceremonioase, regule convenționale de politeță stabilite și uzitate de particulari între ei: am găsit pretenții și etichete care mi-o tăiat deodată tot gustul de petrecere (ALECS.) [fr. étiquette].
11. [DLRLC] ETICHETA, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica (pe cineva sau ceva).
12. [DLRM] ETICHETA, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine. – Fr. étiqueter.
13. [DN] ETICHETA vb. I. tr. 1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter].
14. [MDN '00] ETICHETA vb. tr. 1. a pune o etichetă. ◊ a asocia o etichetă (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. étiqueter)
15. [DOOM 3] eticheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etichetez, 3 etichetează; conj. prez. 1 sg. să etichetez, 3 să eticheteze
16. [DOOM 2] eticheta (a ~) vb., ind. prez. 3 etichetează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL